Hronicul si cantecul varstelor

„Inceputurile mele stau sub semnul unei fabuloase absente a cuvantului. Urmele acelei taceri initiale le caut insa in zadar in amintire.N-am putut niciodata sa-mi lamuresc, suficient de convingator pentru mine insumi, strania mea detasare de logos in cei dintai patru ani ai copilariei. Cu atat mai putin acel sentiment de rusinare ce m-a coplesit, cand, constrans de imprejurari si de staruintele ce nu ma crutau ale Mamei, am ridicat mana peste ochi, ca sa-mi iau in folosinta cuvintele. Cuvintele imi erau stiute toate, dar in mijlocul lor eram incercat de sfieli, ca si cum m-as fi impotrivit sa iau in primire chiar pacatul originar al neamului omenesc.“ (Dan C. Mihailescu prezinta Hronicul si cantecul varstelor - ProTV, „Omul care aduce cartea“, noiembrie 2012)

Lucian Blaga (Lancram-Sebes, 9 mai 1895–Cluj, 6 mai 1961) face scoala primara germana la Sebes (1902–1906) si liceul „Andrei Saguna" la Brasov (1906–1914). Debuteaza in ziarele aradene Tribuna cu poezia „Pe tarm" (1910) si Romanul cu studiul Reflectii asupra intuitiei lui Bergson (1914). Urmeaza cursurile Facultatii de teologie din Sibiu si Oradea (1914–1916). Studiaza filozofia si biologia la Universitatea din Viena (1916–1920), obtinand titlul de doctor. Revine in tara in ajunul Marii Uniri. Publica la Sibiu placheta de versuri Poemele luminii si culegerea de aforisme Pietre pentru templul meu (1919). Prima sa drama, Zalmoxe, apare in ziarul Vointa (1920). Academia Romana ii decerneaza Premiul „Adamachi“ pentru debut (1921). Universitatea din Cluj premiaza piesa Zalmoxe (1922). I se tiparesc primele traduceri de poezie in revista cernauteana Die Brücke (1922). Redactor la ziarele Vointa si Patria, membru in comitetul de directie al revistei Cultura, colaborator permanent la publicatiile Gandirea, Adevarul literar si artistic si Cuvantul (1922–1926). Atasat si consilier de presa la Varsovia, Praga si Berna (1926-1936), subsecretar de stat la Ministerul de Externe (1936–1938) si ministru plenipotentiar al Romaniei in Portugalia (1938–1939). Academia Romana ii confera Marele Premiu „C. Hamangiu“ pentru opera dramatica si poetica (1935). Este ales membru activ al Academiei Romane (1936). Dupa Dictatul de la Viena se afla in refugiu la Sibiu, insotind Universitatea din Cluj (1940–1946). Conferentiaza la Facultatea de litere si filosofie (1946–1948). Cercetator la Institutul de istorie si filosofie (1949–1951). Bibliotecar-sef (1951–1954) si director-adjunct (1954–1959) la filiala clujeana a Bibliotecii Academiei. Este inmormantat in satul natal.

Opera nebeletristica (volume de articole, eseuri si studii), in ordinea aparitiei: Cultura si cunostinta (1922) Filosofia stilului (1924) Fenomenul originar Fetele unui veac (1925) Daimonion (1926) Eonul dogmatic (1931) Cunoasterea luciferica (1933) Censura transcendenta (1934) Orizont si stil (1934) Spatiul mioritic (1936) Elogiul satului romanesc (1936) Geneza metaforei si sensul culturii (1937) Arta si valoare (1939); Diferentialele divine (1940) Despre gandirea magica (1941) Religie si spirit (1941) Stiinta si creatie (1942) Despre constiinta filosofica (1947) Aspecte antropologice (1948) Gandirea romaneasca in Transilvania in secolul al XVIII-lea (1966) Zari si etape (1968) Experimentul si spiritul matematic (1969) Isvoade (1972) Fiinta istorica (1977)