Iahtul cu prieteni imaginari

Carmen Veronica Steiciuc ne imbarca pe un iaht imaginar, dar nu ne vorbeste atat despre mare si despre "pescarusii aliniati in nemiscare", cat despre castelul de pe tarm, turnul, terasele, ferestrele si firidele sale, cu gradinile sale multicolore. Personaje stranii traiesc aici, purtatoare ale unui mister crescut de inchipuire. Mai este evocat si farul in care "locuieste asteptarea", farul ce "se hraneste cu singuratatea din ochiul celui care il priveste..." Dincolo de evocari si descrieri, ceea ce se intampla mai semnificativ in cuprinsul acestui volum este o drama a solitudinii si o nostalgie a intimitatii. Poemele cele mai reusite aici trebuie cautate, in curajul si iscusinta de a da sentimentelor o expresie directa si simpla: "in somn bratele mele definesc forma trupului tau". Sau: "sa deschid ochii / sa te gasesc aici, langa mine, dormind, / cam asta ar fi esenta vietii".