Iarna la Lisabona

La sfarsitul secolului al XVII-lea, la Constantinopole, un savant al timpului sau, viseaza – la propriu si la figurat – lumea care-l inconjoara, realitatea, iar rodul acestor viziuni este consemnat intr-o carte intitulata Atlasul continentelor incetosate.

Fiul sau, Bunyamin, caruia-i daruieste aceasta lucrare, se va trezi prins intr-un carusel ametitor al aventurii, mai ales dupa ce intra, din intamplare, in posesia unei stranii monezi negre.

Aceasta moneda (esenta de vid) e cautata cu febrilitate de Organizatia Imperiala a Informatiilor, institutie care, victima a propriei secretomanii, functioneaza clandestin, existenta ei fiind negata cu vehementa de actualul sultan.

De ce aceasta disperare de a o gasi? Pentru ca Oglinda Profetiei anunta apropierea implacabila a Sfarsitului Lumii, iar moneda respectiva arata drumul catre Oglinda Profetiei.

La un moment dat, epuizat de nenumaratele incercari la care este supus, Bunyamin deschide cartea daruita de tatal sau si descopera cu stupoare ca inlantuirile de evenimente pe care le traieste sunt descrise cu de-amanuntul in paginile atlasului.

Atlasul continentelor incetosate este construit dupa o cronologie naucitoare, cu nenumarate personaje pitoresti, fiind atat o fabula, in care se impletesc umorul si tragicul, absurdul si logica, cat si o interpretare extravaganta, specific levantina, a rationalismului occidental, cu o fina tusa ironica asupra consecintelor.

Un amestec de istorie, referinte culturale si religioase, basm oriental, parodie a teoriei conspiratiei, alchimie si teorie a relativitatii ca solutii de salvare escatologica.