Iliada

„Binevoitorul nostru cititor se va intreba, poate, cum de ne-am asumat curajul de a ne avanta intr-o atat de temerara intreprindere, cum este aceea a unei noi traduceri a poemelor homerice, si, mai cu seama, a uneia dorite in hexametri. Vom marturisi, prin urmare, deschis ca am ajuns treptat sa simtim aceasta inclinare nu ca pe o indrazneala, ci ca pe o necesitate de neocolit: nimeni nu poate tagadui faptul ca orice lume civilizata, orice natiune cultivata si cu respect pentru sine are indatorirea de a-si regandi marii autori odata cu fiecare noua generatie si de a-i traduce iarasi, macar tot la doua generatii, cautand sa se apropie mereu mai mult de spiritul si de expresia acestora.“ (DAN SLUSANSCHI)

Dintre multele chipuri pe care traditia Antichitatii i le-a dat lui Homer, primul ne vine in minte cel al aedului orb din insula Chios. A trait in secolul VIII i.e.n. si a tesut in cele doua epopei episoade din ciclul epic al Eladei din epoca bronzului, imbracand in haina mitului eroic istorii petrecute cu aproape cinci secole inainte. Despre el, un comentator din Antichitate pe care-l cunoastem sub numele de Heraclitus Homericus spunea: „Inca din scutece sufletul nostru se adapa la izvorul versurilor sale. Crescand, el ne ramane mereu aproape. Nu-l putem parasi fara a simti de indata dorinta de a ne intoarce la el, iar aceasta legatura nu sfarseste decat odata cu viata“.