In lanul cu sarme intinse

"In urma cu ceva vreme am sfatuit-o - si chiar cu o oarecare insistenta - pe Catalina Matei sa nu se grabeasca sa publice volumul de debut pe care il tot monta si-l croseta, dorindu-i sa debuteze mai bine decat intuiam cao va face in acel moment. Ceea ce am citit acum in Lanul cu sarme intinse imi aminteste de poezia sa de acum un an si jumatate sau doi, dar autoarea trage in cele din urma linie, ca la sfirsitul oricarei perioade de crestere si acumulari . Destule lucruri schimbate, taieturi, elipse si insolitari care imi reconfirma ideea ca un poet nou, pentru a fi astfel, trebuie sa aduca o combinatie numai a lui de atitudine, orgoliu, intensitate, luare pe cont propriu a "vanatorii dinauntru", adica de adevar si pregnanta in ceea ce se decide sa arate lumii. Iar toate acestea ( nu nazuintele oarbe, nu diversele bovarisme literare, nu dorinta cu orice pret de a fi numit astfel ) fac din cineva care scrie versuri - fie ca este constient de asta , fie ca nu, fie ca o accepta, dar mai ales daca i se impotriveste din toate puterile - un poet." Claudiu Komartin