In noaptea asta gandacii vor iesi din pamant

Femeia in centrul familiei aluneca spre marginea societatii,

femeia in fata ecranului gol, in cubul vid din galerie

e o greseala neobservata, un spatiu gol in mijlocul alergatorilor

si demonstrantilor, nimeni nu are nevoie de ea.

Sta in picioare si aluneca cu piciorul stang.

nu stie ce sa faca, asteapta, sa o salveze autobuzul sau e-mail-ul

sau cineva care o suna.

La un capat strain de lume o femeie sta la fereastra

si se uita la zapada care cade si sterge,

femeia se uita fix in propriul vid

intr-un spatiu pustiu,

unde deodata nimeni nu are nevoie de ea,

la gatul rasucit stanjenitor,

la puloverul care de-abia daca e al ei,

la zapada de pe umeri

incearca sa descojeasca ceva nedeterminat,

ceva in forma in care va intinde mana,

in structura lumii, care se raspandeste pe campul vizibil

numai prin crengile copacilor si dungile taiate in gheata.

Femeia de la fereastra se face ca nu aude pe nimeni care o suna

si se gandeste daca sa riste un pas in necunoscut.