Inginerii haosului

Patrunde in culisele miscarii populiste globale!

Inginerii haosului merita un loc de cinste pe lista lecturilor obligatorii pentru toti cei dornici sa inteleaga din ce stofa este croita istoria recenta a lumii occidentale. In urma unei anchete captivante si inedite, Giuliano da Empoli scoate la lumina noua paradigma a vietii politice globale.

Pe de o parte, autorul ofera publicului larg acces liber la jocurile politice de la cel mai inalt nivel. Aceasta este o carte-avertisment: esti dispus sa iti asumi consecintele dramatice ale unei eventuale decizii de a nu-ti exercita dreptul la vot? Pe de alta parte, specialistii in comunicare, stiinte politice si sociale au acces la o galerie de personaje pitoresti, ideologii si strategii din spatele valului de frica si al campaniilor de ura care au cuprins societatea noastra. Ei sunt "inginerii haosului". Fara participarea lor extraordinara, liderii populisti n-ar fi ajuns niciodata la putere. Mai peste tot in Europa, ca si oriunde in alta parte, populismul este in deplina ascensiune. Donald Trump, presedintele Statelor Unite ale Americii, Boris Johnson, prim-ministrul britanic, Jair Bolsonaro, presedintele Braziliei, Matteo Salvini, fost viceprim-ministru si ministru de Interne italian, si-au pavat cariera politica cu gafe, polemici si scandaluri.

Maurizio Santangelo este un subsecretar de stat insarcinat cu relatia cu Parlamentul. Nimic neobisnuit pana aici, daca omul politic italian n-ar fi un adept al "teoriei darelor chimice" (chemtrails), popularizand ideea potrivit careia anumite guverne folosesc avioane de linie pentru a raspandi in atmosfera agenti chimici sau biologici nocivi pentru populatie. Nici Carlo Sibilia, subsecretar de stat italian de la Interne, nu este genul de om care sa se lase pacalit cu usurinta. El sustine public ca americanii nu au pasit pe Luna, iar aselenizarea nu este decat o farsa pe care nimeni nu are curajul sa o demonteze. Secretarul de stat pentru Afaceri Europene, Luciano Barra Caracciolo, preia de la colegii sai apetenta pentru spectacolul absurdului, comparand Uniunea Europeana cu Germania nazista si vorbind despre Hazardul Circular. Aceasta teorie se bazeaza pe convingerea ca niste puteri financiare obscure au abolit sclavia in schimbul unei forme de opresiune mai subtile, bazate pe controlul monedei; in cazul de fata, moneda unica euro.

Dupa ce a asistat la Carnaval pe strazile Romei, in urma cu mai bine de 200 de ani, Goethe spunea ca intr-un astfel de context oricine poate sa faca pe nebunul dupa cum are chef. Exemplele de mai sus demonstreaza ca Italia intrece masura, dar intoarcerea in forta a Carnavalului depaseste cu mult granitele peninsulei. Nici nu se consuma bine un eveniment, ca acesta este deja eclipsat de un altul, intr-o spirala infinita, care capteaza atentia publicului si satureaza scena mediatica. In ochii alegatorilor, defectele liderilor populisti se transforma in calitati. Lipsa lor de experienta este dovada ca nu fac parte din cercul corupt al elitelor, iar incompetenta devine gajul autenticitatii. Tensiunile pe care le produc la nivel international sunt semnul independentei lor, iar fake news-urile care le jaloneaza propaganda reprezinta marca libertatii de gandire.

In spatele acestui carnaval populist, aparent spontan si autentic, se ascunde munca asidua a zeci de spin doctors, de ideologi, si, din ce in ce mai des, de oameni de stiinta si de experti in Big Data. Cu ajutorul lor, o companie mica de web-marketing a devenit cel mai puternic pardid din Italia; victoria Brexitului poate fi pusa pe seama eforturilor conjugate ale unor fizicieni; Donald Trump a ajuns la Casa Alba propulsat de teoreticienii dreptei americane. Impreuna, acesti "ingineri ai haosului" creeaza o propaganda adaptata la era selfie-urilor si a retelelor de socializare. Populismul imprumuta modelul de superficialitate al Facebook sau Google, punandu-ne pe toti pe acelasi plan, fara intermediere, si oferindu-ne un singur parametru de judecata: like-urile. Continutul cade pe plan secund, caci obiectivul principal este ceea ce online numim "engagement", iar in politica s-ar traduce prin "adeziune imediata". Bineinteles, ca si retelele sociale, noua propaganda se hraneste in principal cu emotii negative, caci acestea sunt cele care garanteaza cel mai mare grad de implicare. Asa se explica si succesul fake news-urilor si al teoriilor conspiratiei.

Foarte important de semnalat: Carnavalul populist are castig de cauza in fata seriozitatii programatice a puterii, in fata plictiselii si a arogantei, reusind sa rastoarne ierarhiile. Nimic nu e mai devastator pentru autoritate decat impertinentul care o transforma in obiect al ridicolului, iar personajele de genul lui Donald Trump darama tabuurile, ipocrizia si conventiile lingvistice in aplauzele multimii in delir.

Asfel, liderul care integreaza fake news-urile in propria sa viziune despre lume se detaseaza de lotul comun, construindu-si propria realitate pentru a raspunde asteptarilor discipolilor sai. Pentru adeptii populistilor, veridicitatea faptelor, luate una cate una, nici nu mai conteaza; accentul cade pe mesaj in ansamblul sau. Cartea de fata se concentreaza asupra masinariei de comunicare extrem de puternice, care a fost conceputa initial in scopuri comerciale si a devenit apoi instrumentul preferat al tuturor celor care vor sa sporeasca haosul. Dar actiunile inginerilor haosului nu explica toate aspectele vietii publice actuale. Aceste personaje sunt atat de interesante pentru ca au stiut sa identifice inaintea altora semnele schimbarii in curs si au profitat de acest lucru pentru a ajunge de la marginea sistemului in centrul sau. La bine si mai ales la rau, intuitiile, contradictiile si idiosincraziile lor sunt cele ale epocii noastre.