Intamplari in irealitatea imediata

„Inceputul Intamplarilor... este cel mai proustian din intregul nostru roman. [...] Cautarea timpului pierdut este, de altfel, una din temele Intamplarilor..., laolalta cu criza de identitate consumata intre peretii de pluta ai camerei in care protagonistul, mai bolnav decat Proust, isi petrece mare parte din viata. E curios ca nu s-a remarcat faptul ca Intamplarile... sunt Amintirile din copilarie mutate in secolul urmator si rescrise intr-o cheie care nu mai este aceea general-umana si realista de la Creanga [...], ci una strict individuala, atipica si schizoida, amestecand realul cu visul si imaginatia.” (NICOLAE MANOLESCU)