Jurnal. Printre spioni si tradatori de tara (1955-1962). Volumul 2

„Securitatea l-a urmarit pe Ion Ratiu aproape 35 de ani. La inceput, in 1955, Tony, asa cum il denumisera ofiterii de securitate, a fost considerat un simplu «fugar» si «tradator de tara». La scurt timp a devenit «agent», „spion» si, in 1961, «terorist». Iar pe urmele unui terorist se sta o viata, nu doar 35 de ani. Urmarirea sa informativa a necesitat implicarea mai multor departamente ale serviciului secret comunist si a mai multor generatii de ofiteri de securitate, a unei retele de informatori care s-a dezvoltat in timp, cheltuirea a sute de mii de dolari si scrierea a mii de note informative, fie, interceptari si rapoarte.” Stejarel Olaru

„Din pacate, abia acum incepem sa-l cunoastem pe Ion Ratiu la adevarata lui valoare umana si nationala, prin eforturile fiului sau Nicolae, in sarcina caruia parintele sau a trecut publicarea memoriilor. Stejarel Olaru a asezat in pagina insemnarile zilnice ale lui Ion Ratiu dupa o munca de arhiva de o rara tenacitate. Istoricul si politologul pune cu profesionalism in lumina, ca editor al jurnalului, nimicnicia unui regim care a incercat – prin intermediul Securitatii– sa distruga un roman a carui vina a fost aceea ca isi iubea tara si nu ostenea sa se gandeasca din exil la eliberarea ei de sub regimul de ocupatie sovieto-comunist.” Marius Oprea

„Viata lui Ion Ratiu a fost plina de astfel de tradari, din partea unor prieteni, asa-zisi prieteni, colegi, membri ai propriului sau partid. Poate din pricina faptului ca tinea sa cultive un cerc atat de larg de cunostinte; cred totusi ca mai degraba din pricina geloziei, fiindca toate pareau sa ii vina atat de usor: succesul financiar, succesul la femei, succesul in sport, in cercurile jurnalistice si politice. Daca acest tip de resentimente constituie o trasatura specific romaneasca sau ine, in general, de natura umana e dificil de spus. Insa Ion Raiu s-a considerat intotdeauna un om foarte norocos. ” Nicolae C. Ratiu