Istoria sticlei de vin

Presedinte al Academiei Vinului din Franta si presedinte al Societatii de Geografie, Jean-Robert Pitte este specialist in geografie culturala. De la Istoria peisajului francez (1983) pana la Bordeaux-Bourgogne. Pasiunile rivale (2007), el realizeaza de treizeci de ani o ampla cercetare asupra geografiei gastronomiei si vinului.

Forma si poveste, creatie, pasiune, lux si rafinament, o delicata istorie a artei pastratoare de elixir.

Sticla de vin. Peste Marea Manecii, in forma de ceapa, de para, apoi cilindrica si cu umeri drepti. In Franta, mai degraba ovoida, cu umeri inclinati, atat in Champagne, cat si in Burgundia sau la Bordeaux unde, din secolul al XIX-lea, s-au impus tot formele cilindrice cu umeri drepti. Dar creatorii au mers mai departe cu imaginatia: fluierul renan, sticla imbracata in paie din Toscana, bocksbeutel-ul in forma de tartacuta din Franconia, sticla clavelin din Jura, butelia mica de Tokaji cu gatul alungit sau constantia din Africa de Sud.

Fara inventarea sticlei, niciodata vinurile nu s-ar fi putut invechi ferite de aer si de lumina si niciodata personalitatea regiunilor si a anului de productie nu s-ar fi putut manifesta cu atata stralucire.

Revolutia dateaza din secolul I d. Hr., cand s-a inventat in sticlarie teava de suflat. La inceputul secolului al XVII-lea, productiile europene, prea fragile, nu puteau servi pentru transportul lichidelor la distante mari. Atunci Anglia, o tara importatoare, a conceput butelia de sticla groasa si neagra, lucrata intr-un cuptor incalzit cu carbuni. Tot englezii au descoperit in Portugalia virtutile plutei, care permite inchiderea ermetica, astfel incat sa le poti incredinta sticlelor si cel mai pretentios vin, sa le poti culca, transporta si pastra peste secole. Si nu dupa mult timp au inventat si sampania, pe care francezii o vor produce abia incepand cu perioada Regentei.