Iubesc, deci exist. Teologia arhimandritului Sofronie

Arhimandritul Sofronie Saharov (1896-1993), ucenic al Sfantului Siluan Athonitul si pastrator al mostenirii lui duhovnicesti, este una din cele mai importante figuri ale Ortodoxiei secolului XX. Editor al scrierilor Sfantului Siluan, el a lasat in urma sa si o importanta mostenire teologica. Iubesc, deci exist este o prima incercare de situare si evaluare a viziunii teologice a arhimandritului Sofronie pentru a determina dimensiunile contributiei sale originale la aprofundarea teologiei ortodoxe contemporane. Este evidentiat caracterul sintetic al teologiei sale, care integreaza intr-o abordare concreta, organica si vie, pe baza propriei sale experiente duhovnicesti, preocupari si idei din filozofia religioasa rusa, traditia patristica, din monahismul athonit si din teologia ortodoxa contemporana. In centrul acestei sinteze unice se afla notiunea existentei personale sau ipostatice in dimensiunile ei hristologice, trinitare si antropologice aflate in inima Evangheliei si Traditiei Bisericii. Realizare si expresie concreta a Iubirii divine si umane, persoana manifesta asemanarea omului cu Dumnezeu prin indumnezeirea lui, intr-un parcurs ascetic si mistic jalonat inevitabil de experientele paradoxale ale golirii de sine, parasirii de Dumnezeu, ascultarii de un povatuitor harismatic si aducerii-aminte de moarte. La capatul acestor analize, figura arhimandritului Sofronie apare drept cea a unuia din cei mai profunzi teologi ortodocsi ai epocii noastre, creatorul unei sinteze dogmatico-ascetice unice dominate de motivul personalismului existential si de o antropologie spirituala maximalista - sursa de speranta pentru omul dezorientat spiritual al zilelor noastre.

Parintele Nicholas Saharov, nepot al arhimandritului Sofronie, doctor in teologie al Universitatii din Oxford, este ieromonah la Manastirea Sfantul Ioan Botezatorul din Maldon, Essex.