Jurnal anapoda

Dl. Ochinciuc are condei usor, scrie sprintar si cartea se citeste pe nerasuflate. Amintirile dau navala si ideea de a nu pastra stricta insirare cronologica mi se pare foarte buna. In felul acesta, punctele de vedere asupra unei intamplari se multiplica, e vazuta simultan cu ochii copilului sau tanarului lipsit de experienta dar si cu ochii venerabilului aflat la ceasul consemnarii amintirilor. Iar lucidul Asmodel sta de veghe pentru a nu-l lasa cumva sa se departeze prea mult pe campii nesfarsiti ai digresiunilor sau melancoliilor. (...) (Christian Craciun)