Jurnal de bord

In anul 1920, Paul Valery spunea despre scriitorii adevarati ca nu isi gasesc usor cuvintele, motiv pentru care ei le cauta. Cautandu-le, gasesc ceva mai bun. Se poate spune ca acesta a fost si cazul lui Eugeniu P. Botez, care si-a gasit cuvintele potrivite in experientele sale, realizand un melanj reusit intre cariera si talentul literar. Desi nascut in Suceava, Galatiul l-a adoptat rapid, iar scriitorul s-a implicat constiincios in desfasurarea vietii culturale galatene.

Inainte de toate, sa il cunoastem pe Eugeniu Botez. S-a nascut la 28 ianuarie 1874, dintr-un tata granicer, Panait Botez, si mama Smaranda. incepand cu 1878, intreaga familie s-a mutat in Iasi, in Dealul Copoului, iar Eugen a fost inscris la scoala de Baieti nr. 2, avandu-l ca dascal pe insusi Ion Creanga. A urmat Liceul Militar din acelasi oras pana in 1894, an in care a debutat, in ziarul "Munca", cu articolul "Vlahuta sa ne dumireasca". Doi ani mai tarziu, Botez era absolvent al scolii de Ofiteri din Bucuresti, cu gradul de sublocotenent, iar pentru sase luni a urmat scoala de Aplicatie a Marinei din Galati. Prima sa carte si-a gasit subiectul in calatoria sa, dupa ce s-a imbarcat la bordul primei nave-scoala, bricul "Mircea", experienta sa fiind descrisa in "Jurnal de bord".