Jurnal de razboi. 1918

„In primavara anului 1918, Romania e prabusita. Pacea separata, pe care fusese nevoita sa o accepte in urma defectiunii rusesti, a mutilat-o teritorial, inrobind-o totodata economic si anulandu-i independenta politica. Cine ar fi putut sa intrevada rasturnarea care avea sa se petreaca pe frontul de Vest in partea a doua a anului? La doi pasi de ceea ce ar fi putut fi pentru ea victoria definitiva, Germania cedeaza si pierde complet partida. Romania infranta, aproape nimicita, se afla acum in tabara invingatorilor. Austro-Ungaria dispare de pe harta Europei. Bucovina si Transilvania se unesc, la randul lor, cu tara. Din ideal, Romania Mare devine realitate.

Infrangerea Puterilor Centrale o propulseaza din nou pe regina in prim-plan. Istoria i-a dat dreptate! Tot mai multe voci o aclama, numind-o „imparateasa tuturor romanilor“. La 1 decembrie 1918 isi va face intrarea triumfala in Bucuresti, calare si in uniforma militara... A ramas in istorie, la loc de frunte, printre marii fauritori ai Romaniei Mari.“ - Lucian Boia

„Cate tragedii, cata suferinta, nenorocire, nadejde, disperare am trait in acesti doi ani! Pare aproape de necrezut cata munca si cate eforturi am dus la capat! Dar mai toata a fost o munca binecuvantata, m-a adus foarte aproape de inima poporului meu, m-a adus extrem de aproape de mizerie, durere, saracie si nevoie.

Ma simteam pe deplin mama poporului acestuia suferind, sfasiat, neinteles, adesea nedemn, dar iubit din toata inima, cu atata tarie... Mi se parea ca vad tot ce a fost si tot ce ar fi putut sa fie, nadejdile zdrobite, visul sfaramat, realitatea cruda, multele greseli, toti mortii cazuti pentru o cauza in care, ca si mine, au crezut. Ochii mi s-au umplut de lacrimi si am plans, am plans cum nu poate plange decat o mama cu inima franta – mama unui copil mort, mama unor sperante moarte si a inimii sangerande a unui popor indurerat pe care a invatat sa-l iubeasca si care a invatat s-o iubeasca si el pe ea. Neamul va trai, trebuie sa traiasca, voi trudi pentru el cu toata inima si cu tot sufletul.

Cred ca, daca va citi cineva vreodata insemnarile pe care le-am facut zi dupa zi, isi va da seama ca fiecare cuvant pe care-l scriu izvoraste din adevar.“