Lazar nu era orb

"Ramona Strugariu scrie la cald, din mers, cronica esecului paradiziac si a caderii, abrupte, in istorie. O scrie chiar la poarta Edenului, in primele clipe de dupa Izgonire, si din aceasta pricina are privilegiul unic de a vedea simultan inocenta si pacatul, de a trai deopotriva incoruptibilitatea visului si precaritatea materiei. Deposedata de propria ei jumatate, pe care o percepe divergent, cind luminoasa, angelica si neperisabila, cind sumbra, supusa ispitelor si aruncata in lume, ea isi refuza si isi neaga conditia printr-un continuu si amplu ceremonial recuperator. Vehiculul acestei probe majore, al acestei cautari inefabile, este viziunea unui Eros difuz, care impregneaza, asemenea apelor freatice, toate subteranele unei existente nemijlocite si in continua reconfigurare."

Pavel Susara