Legendele Olimpului. Eroii. Volumul II

"In cantecele vechi se povesteste ca ar fi vietuit odinioara, in preavestitul oras Argos, un rege care se numea Acrisiu. Si regele avea o fiica de-o frumusete uimitoare. Copila se chema Danae. Poetii o slaveau in versuri si regii ii trimiteau daruri. Numarul petitorilor era atat de mare, incat palatul lui Acrisiu nu dovedea sa-i mai cuprinda. Si regii, care mai de care erau mai falnici, mai puternici. De ar fi fost unul ales, se suparau, desigur, ceilalti. S-ar fi iscat poate razboaie. De-aceea regele Acrisiu statea mereu in cumpana si-i amana pe fiecare cu vorbele-i mestesugite, sa treaca timpul, sa se mai gandeasca. Mai avea regele si-o suparare. Se faceau grane prea putine, desi pamantul era bun. Ploua prea rar, si raul ce strabatea intreg tinutul seca mereu in timpul verii. Poporul nu avea bucate. Era nevoie de-un flacau sa tina fraiele puternic. Supusii deseori carteau, pentru ca-n casa lui Acrisiu erau bucate din belsug, iar pruncii lor piereau de foame. Si regele era batran. N-avea pe nimeni ajutor. Copila lui era prea slaba, si apoi urma sa se marite, sa plece din tinutul Argos. Ii trebuia deci regelui brat de barbat pe langa casa. Vroia sa aiba un fecior."

(Fragment din "Legendele Olimpului. Eroii. Volumul II" - Alexandru Mitru)