Livada de visini

"Livada de visini" este, inainte de orice, o cronica de familie, al carei umor iti frange inima. Ultima piesa a lui Anton Pavlovici Cehov a avut premiera la Teatrul de Arta din Moscova in 1904, cu doar cateva luni inainte de moartea autorului, si a fost scrisa pentru a celebra viata. "Este, desigur, o viata trista, burgheza, dar nicidecum o viata apasatoare, smiorcaita", spunea dramaturgul rus despre universul personajelor sale.

Simbol al unei lumi in ruina si al unei tranformari sociale radicale care-i lasa in urma pe nepregatiti, livada de visini trebuie scoasa la licitatie pentru a plati datoriile unei familii de aristocrati rusi. Dar stralucitoarea Ranevskaia si copilul batran Gaev sunt orfanii unei lumi care nu-i mai ocroteste, au ramas in afara timpului, asa ca deciziile le apartin altora. Ei nu pot fi salvatorii civilizatiei pierdute, nu pot face nimic altceva decat sa se reindragosteasca de trecut si sa se mute acolo, cu toata energia de care mai sunt capabili. Dupa cum spune Henri Troyat: "Casa, resedinta straveche a familiei, incarcata de amintiri, primeste lovitura de gratie, iar proprietarii danseaza pe cadavrul ei".

O noua lume forteaza portile mosiei lor, in timp ce ei au nostalgii, organizeaza baluri, joaca biliard si vorbesc cu totul altfel decat actioneaza. Cu aceasta piesa Cehov a inovat arta dramatica, propunand tehnica "actiunii indirecte" - evenimentele importante se petrec in afara scenei, iar noi suntem martorii reactiilor personajelor la ce se intampla.