Luchian. Ochii, sufletul, mana

„…abia dupa-amiaza, in intalnirile cu Cecilia, in salon, in atelier sau, curand, pe campul verde de la marginea oraselului, unde el desena, iar ea statea si-l privea, urmarindu-i mainile si ascultandu-i sfaturile, despre culori care se vad si care nu se vad, despre nuante care exista si nuante care ar putea exista, despre umbre care cresc si descresc, despre sufletul unei linii, despre poezia unei curbe, despre taria vibranta a aerului si scurta viata a soarelui dintr-o scanteiere fugara, abia atunci el ii strecura deodata in mana mica plicul cu colturi inmuiate de asteptare…”

„Asa s-au nascut si garoafele astea, acum. Cate ceasuri trecusera? Ceasuri sa fi fost, sau zile? Zile, dar cate? Inca era lumina afara, lumina aceea de toamna, si-n incapere aerul era incins, incarcat. Cineva a crapat usa. S-au auzit niste pasi, ceva soapte, apoi iarasi tacere. Motanul de Angora nu era de vazut nicaieri, probabil dormea visand tramvaie si vrabii, incolacit pe vreun colt de divan, intre perne grase, departe de oameni. Prabusit in fotoliu, scaldat in sudoare, cu vene albastrui zbatandu-i-se pe frunte si gat, cu mana dreapta atarnindu-i deoparte, ca o ramura franta pe langa trunchi, cu pensula legata de degete atingand podeaua cu varful sau umed si alb, miraculos inflorit la capatul toamnei, Luchian nu mai avea forta decat sa priveasca.”

„Se auzea o muzica, si lina, si vesela, ca din alta lume venita. Padurea de mesteceni dansa din nou, cu tot cu izvoare, cu pasari si ierburi. Un cerb aparut dintre trunchiuri s-a apropiat cu sfiala de el si i-a atins palma cu botul cel umed. Dar cand el a vrut sa-l dezmierde, animalul a tresarit si-a fugit, ridicand in urma lui rotocoale de argint. Cand muzica a tacut, padurea de mesteceni s-a despartit in doua, scotand la iveala o carare de liniste.”

Stefan Luchian s-a nascut pe 1 februarie 1868, in Stefanesti, Botosani. A fost primul copil al maiorului Dimitrie Luchian si al Elenei Kiriacescu. A crescut alaturi de un frate mai mic, Anibal. De la varsta de cinci ani, Stefan Luchian s-a mutat cu familia la Bucuresti. A copilarit in mahalaua Popa Soare si a mers la scoala primara din Tabaci. Tatal a murit in anul Razboiului de Independenta, iar cei doi frati au ramas doar in grija mamei.

Dupa ce a urmat cursurile Liceului „Sfintul Sava”, a refuzat sa devina ofiter, asa cum si-ar fi dorit mama, si, pasionat in egala masura de desen si de muzica, s-a inscris la Scoala de Belle Arte si la clasa de flaut de la Conservator, pe care a frecventat-o doar o vreme. Dupa absolvire, a plecat la München si, mai apoi, la Paris. A invatat mai mult prin muzee decat in scoli, la fel cum in tara era mai atent la Grigorescu decat la profesori. Moartea mamei i-a intrerupt studiile la Paris.

Revenit in Romania, si-a amenajat un atelier si, dezamagit si revoltat de arta oficiala, cautandu-si drumul si locul, s-a implicat in miscarea artistilor independenti. Viata boema a primilor ani pe cont propriu, cu casa la sosea si trasurica, a disparut odata cu mostenirea. A locuit in chirie, a lucrat cu indarjire, tot mai apropiat de cei umili si saraci. Boala, scleroza multipla, s-a manifestat grav in 1901.

A reusit sa picteze totusi in natura in urmatorii ani, pentru ca din 1910, paralizia progresand, sa duca un trai intre patru pereti. Tintuit in fotoliu, a pictat preponderent flori. S-a stins din viata la 48 de ani, in noaptea dintre 27 si 28 iunie 1916, lasand lumii peisaje, portrete si flori, o opera incarcata de lumina interioara, adevar, sacrificiu.

Veronica D. Niculescu (n. 1968), scriitoare si traducatoare. A publicat: Adeb, povestiri (Limes, 2004, Liternet, 2005); Orchestra portocalie, povestiri (Cartea Romaneasca, 2008); Basmul Printesei Repede-Repede, in colaborare cu Emil Brumaru (Polirom, 2009); Rosu, rosu, catifea, povestiri (Casa de Pariuri Literare, 2012); Floribunda, povestiri alese (TipoMoldova, 2012); Simfonia animaliera (Casa de Pariuri Literare, 2014); Cad castane din castani, dialoguri, in colaborare cu Emil Brumaru (Polirom, 2014); Hibernalia (Casa de Pariuri Literare, 2016); Spre vai de jad si salbatie, roman (Polirom, 2016); O vara cu Isidor, carte pentru copii (Polirom, 2017); Toti copiii libraresei, roman (Polirom, 2020); Luchian. Ochii, sufletul, mana, biografie romantata (Polirom, 2020); Iarna lui Isidor, carte pentru copii (Polirom, 2020); Simfonia animaliera (editie definitiva, impreuna cu Hibernalia) (Polirom, 2021); Pescarusul de la geam. Jurnalul unui cuib (Polirom, 2021); Gradina pamanteana a Printesei de Marti, carte pentru copii (Arthur, 2022).

Cartile sale au fost nominalizate la cele mai importante premii nationale si au primit Premiul pentru Debut al USR Sibiu (2005), Premiul revistei Tiuk! pentru proza scurta (2013), Premiul „Cercul Literar de la Sibiu”, USR Sibiu (2015), Premiul „Cartea anului”, USR Sibiu (2017), Premiul pentru Proza, USR Sibiu (2021), Premiul Observator Lyceum in cadrul Premiilor Observator cultural (2021).

A tradus din Vladimir Nabokov, Samuel Beckett, Don DeLillo, Lewis Carroll, Siri Hustvedt si altii. Premiul „Antoaneta Ralian” pentru Traducere la Targul de Carte Gaudeamus (2016). Premiul pentru Traducere la Gala Premiilor Observator cultural (2017).

Un fragment in lectura autoarei: