Ma rog, deci exist. Taina rugaciunii pe intelesul omului lumesc

Asa cum starile noastre sint schimbatoare, tot asa si rugaciunea pe care o facem se schimba odata cu noi. Acest lucru este ilustrat cu prisosinta in Psaltirea Prorocului David, care infatiseaza toate trairile omenesti, de la deznadejde la luminare si extaz.

Astfel, putem spune cu incredintare ca nu exista sfint care sa nu fi fost bintuit de deznadejde si nu este vreun deznadajduit care sa cheme numele lui Dumnezeu, si Dumnezeu sa nu‑l auda. De ce ne rugam? Ne rugam pentru ca nu putem altfel. Orice stare si orice traire pot fi prilejuri de rugaciune. Ne rugam atunci cind ne simtim neputinciosi, ne rugam atunci cind am avut o izbinda, ne rugam atunci cind nu stim ce alegere sa facem.

Rugaciunea este alinarea tuturor durerilor, plinirea neputintelor, tamaduirea despartirilor, invierea mortilor, vederea celor viitoare, stergerea celor trecute, revarsarea dragostei, surparea departarilor, iertarea greselilor, stingerea regretelor, bucuria infierii, pregustarea Imparatiei, prietenia sfintilor, descoperirea tainelor, cunostinta Scripturilor, stralucirea Dumnezeirii in inima si in tot trupul, tacerea de dinaintea Judecatorului, linistea iertarii.