Masurarea in stiintele educatiei

Din cuprins:

• Fundamentele conceptuale si metodologice ale masurarii in stiintele educatiei;
• Alegerea si analiza indicatorilor;
• Masurarea si construirea indicatorilor statistici;
• Aproximarea masurarii indicatorilor nominali si a indicatorilor ordinali;
• Etalonarea instrumentelor de masura si evaluarea masurarii;
• Notarea scolara ca act de masurare.

Asimilarea pe scara tot mai larga a tehnicilor de masurare si analiza statistica a devenit treptat una din tendintele caracteristice ale evolutiei, din acest secol, ale pedagogiei si psihologiei ca stiinte. Daca initial s-a procedat prin preluarea directa a unor tehnici din statistica generala si calculul matematic, ulterior preocuparile s-au indreptat spre construirea unor tehnici specifice, deseori deosebit de sofisticate, dar mai bine adaptate complexitatii fenomenelor studiate de pedagogie si psihologie. Aceste preocupari au depasit stadiul aplicatiilor de statistica, dobandind caracterul unor directii fundamentale de cercetare. S-a putut vorbi astfel despre o pedagogie cantitativa, despre psihometrie, precum si despre o statistica pedagogica sau o statistica psihologica.

Abordarea cantitativa a fenomenelor din sfera psihologiei si pedagogiei si folosirea instrumentului statistic in studierea acestor fenomene au constituit, din punct de vedere istoric, una din caile principale prin care atat pedagogia, cat si psihologia au incercat sa demonstreze si sa-si impuna statutul de discipline stiintifice, sa se desprinda de filosofie si de speculatie si sa se intemeieze, asemenea altor stiinte „pozitive“, pe observatie si experiment.