Memoria nationala romaneasca. Facerea si prefacerile discursive ale trecutului national

Memoria sta in insasi miezul religiei. Zakhor, imperativul moral de a-ti aduce aminte, rasuna reverberant in paginile Scripturii evreiesti. De nu mai putin de o suta saizeci si noua de ori se face auzita porunca in Biblia ebraica, amintind poporului ales sa nu isi uite angajamentele luate fata de Dumnezeul sau (Yerushalmi, 1982, p. 5). Cu o persistenta ciocanitoare, in cadente ritmice agasante, popmul lui Israel este chemat la rememorare.

Poporul Cartii — cartea fiind inteleasa ca fond scriptural in care sunt pastrate aceste bantuitoare staruinte spre neuitare — Intruchipeaza, din acest motiv, exemplaritatea comunitatii memoriei. Memoria este consubstantiala religiei ebraice. Lucrul acesta se verifica din plin si in cazul cresti-nismului, care a absorbit, spongios, etica ebraica a neuitarii. Imperativul aducerii aminte s-a incuibat tocmai in ritualul nodal al cultului crestin. Frangerea painii, ce sta la baza tainei impartasaniei, contine in sine porunca euharistica: „Sa faceti lucrul acesta spre pomenirea Mea" (Luca, 22:19)

Lucrarea abordeaza, intr-o maniera simultan comprehensiv-holistica si detaliat-analitica, fenomenul memoriei istorice romanesti, asezat de autor in centrul nervos al identitatii nationale. Interogand fenomenul pe care si-l fixeaza ca obiect de cercetare de pe pozitii social-constructioniste, abordarea analitica propusa de Mihai Stelian Rusu reuseste sa surprinda, desfasurate in durata lunga a ultimelor doua secole de existenta istorica romaneasca sub zodia ideii nationale, diferitele ipostaze sub care s-a alcatuit memoria istorica elaborata pentru a tine treaz trecutul romanesc in constiinta colectiva.

Alaturi de ideea nationala, luata drept axa centrala a identitatii romanesti si vectorul memoriei istorice, educatia scolara este acreditata nu doar ca principala agentie de nationalizare identitara, ci si ca o cruciala institutie culturala a memoriei nationale. Fara exceptie relativ la regimul politic in care a fost organizata exercitarea puterii de stat, scoala a fost insarcinata ideologic cu misiunea de a socializa populatia in narativa dominanta despre trecut favorizata de status quo-ul politic.

Ca atare, cartea scruteaza tripticul relational configurat intre identitate-memorie-educatie, aratand, pe de o parte, cum identitatea este dependenta de memoria istorica si cum, pe de alta parte, atat identitatea, cat si memoria utilizeaza educatia ca institutie sociala pusa in slujba socializarii populatiei in acest "complex identitar-mnemonic" in care rezida constiinta istorica de sine a unei colectivitati.

Din cuprins:

• Memoria istorica, identitate nationala, educatie publica: tripticul "complexului identitar-mnemonic"
• Chestiuni de metoda: hermeneutica discursiva
• Pedagogia natiunii: propovaduirea romanitatii prin manualele scolare
• Reglarea conturilor cu trecutul comunist: politicile tranzitionale ale memoriei.