Miruna, o poveste

Miruna, o poveste a fost distins cu Premiul pentru Proza al Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti si a fost tradus in limbile engleza, italiana si slovena. 

Ascuns in salbaticia Muntilor Fagaras, Valea Rea nu e un sat ca toate celelalte. Aici se afla poarta spre Tara Subpaminturilor Nesfirsite, unde isi au ielele palat, si de aceea timpul are alta curgere, oamenii vietuiesc sute de ani impartindu-si paminturile cu fiarele codrului, iar vazduhul are irizatii de basm. In Valea Rea ajung doi copii de la oras sa asculte povestile extraordinare ale bunicului, care, facindu-le pe intelesul lor, amesteca „cele vazute cu cele nevazute, cele pentru copii cu cele pentru oameni mari, cele de nespus cu tacerile, trecutul cu niciodata”, pina cind Prislea-cel-Voinic ajunge sa fie la fel de real ca regele Carol, desi cei mici nu ar sti sa zica „daca au trait in acelasi timp sau unul inaintea celuilalt”. Amintirile luptelor de la Rahova se impletesc cu cele despre fapturi cu trup de abur si salbaticiuni preschimbate in stana de piatra, legendele haiducilor din Codrii Vlasiei si istoriile familiei se topesc in vise care se plamadesc aievea, iar lumea intreaga este povestita „ca intr-un joc, ca intr-un descintec”, intr-o carte mai curind spusa decit scrisa.