Elmore are un vis cat coarnele lui de mari: vrea sa devina unul dintre renii Mosului. Dar exista o mica problema: elanii… nu zboara. In fiecare seara, cand zapada se asaza cuminte pe ferestre, Elmore ii priveste pe renii Mosului cum se antreneaza pe cer si simte in piept un fior pe care nu stie sa-l numeasca. Sa fie dorinta? Sa fie curaj? Asa ca, intr-o zi, Elmore decide sa faca ceva la care nu s-ar fi asteptat nimeni: isi scrie candidatura pentru postul de ren.
Elmore are un vis cat coarnele lui de mari: sa devina renul Mosului. Nu ajutor, nu spiridus, nu paznic de cadouri, ci ren.
Dar exista o problema mica… sau, mai bine zis, foarte mare: elanii nu zboara. Nu au aripi, nu au antrenament si, sincer, nici prea multa gratie in aer.
Si totusi, in fiecare seara, cand renii se ridica spre cer intr-un dans perfect de lumini, Elmore ii urmareste cu ochi mari si o dorinta care ii incalzeste tot pieptul. Simte ceva ce nu poate explica in cuvinte: o amestecatura de speranta, curaj, emotie si un strop de nebunie frumoasa.
Asa ca intr-o zi, elanul cel timid face un gest pe care nici Mosul nu l-ar fi prevazut: isi depune candidatura pentru postul de ren. Scrie stramb, sterge, rescrie, isi pune tot sufletul in scrisoare si asteapta un semn. Iar cand semnul vine, Elmore porneste la drum cu inima mare si pasi care aluneca putin pe zapada.
Pentru ca Elmore are ceva mai puternic decat zborul: are vointa. Si Mos Craciun vede asta.