Femeia placerilor

Premiul Yomiuri 2013!

In 1903, o fata de cincisprezece ani pe nume Aoi Ichi este vanduta celui mai exclusivist bordel din Kumamoto. In ciuda originii sale modeste, ea provenind dintr-un sat de pescari din sudul tarii, devine protejata unei oiran, curtezana cu cel mai inalt rang din acea casa a placerilor. Educatia unei curtezane depaseste arta seductiei, iar pe masura ce invata sa citeasca si sa scrie, Ichi incepe sa inteleaga puterea interconectata a sexului si a banilor si isi dezvolta o voce care refuza sa fie inabusita de ierarhia rigida a bordelului. Bazandu-se pe evenimente reale din Japonia perioadei Meiji (in 1903, prostituatele au declansat greve de protest), Kiyoko Murata recreeaza cu detalii uluitoare viata brutala, dar vibranta a femeilor din cartierul rosu de la inceputul secolului XX. Kiyoko Murata a fost decorata cu Medalia cu Panglica Purpurie (2007) si Ordinul Soarelui Rasare (2016), iar in 2017 a fost numita membra a Academiei de Arta din Japonia.

„Un roman care pune pe deplin in valoare maiestria unei scriitoare cu o vasta experienta.“(Tokyo Shimbun)

„Experientele unei fete de la tara vandute pentru prostitutie in 1903 dezvaluie sistemul consacrat si exploatarea financiara in industria placerii din Japonia... Un portret minutios al sclaviei sexuale.“ (Kirkus Reviews)
„O descriere catusi de putin sovaielnica si umana a vietii prostituatelor din Japonia inceputului de secol XX... O opera absolut convingatoare si impresionanta.“ (The New York Times Book Review)
„Murata creeaza o poveste puternica apeland la teme universale, iar cunostintele sale profunde de istorie si cultura scot la iveala situatia imposibila in care femeile erau fortate sa se descurce... O completare valoroasa a colectiilor de fictiune istorica.“(Library Journal)

Kiyoko Murata (n. 1945, Fukuoka) este o scriitoare japoneza. In 1977 i s-a decernat Marele Premiu pentru Literatura al Festivalului artelor din Kyūshū pentru romanul Vocea apei, reusita care a determinat-o sa se dedice scrisului. A avut o cariera literara de succes, volumele sale fiind recompensate cu numeroase premii importante, printre care: Premiul Akutagawa (Ceaunul, 1987), Premiul Yasunari Kawabata (Dorinte la flux, 1998), Premiul pentru Arte al Primului-Ministru (Cantecul tainic al dragonului, 1999). Romanele sale au fost adaptate pentru marele ecran de Akira Kurosawa (Rapsodie in august, 1991) si Hideo Onchi (Warabi no kō, 2003).