Ganduri catre sine

Sa conduci un imperiu si sa gasesti vreme pentru indreptarea propriului caracter sunt performante care ar merita sa ne puna pe ganduri pe noi, oamenii foarte ocupati. Marcus Aurelius isi face timp, isi examineaza pornirile, isi tempereaza vanitatea si incearca sa se poarte omeneste cu semenii. De aici farmecul „Gandurilor…“ sale, din exercitiul filosofic care are mereu ceva de indreptat, mai ales in noi insine.

Lectura „Gandurilor catre sine“ se intregeste printr-un volum complementar, Marcus Aurelius, „Filosofia vietii cotidiene. Scrisorile unui imparat roman“, in care schimbul de scrisori cu profesorul sau Fronto si cu membrii familiei il dezvaluie pe Marcus Aurelius in intimitatea relatiilor care i-au modelat viata.

Prezentarea colectiei „Forma mentis“:

Forma mentis inseamna starea mintii. A carei minti? A individului? Nu aceea a unui singur individ, ci a unui numar suficient de mare de indivizi pentru a putea vorbi de o stare colectiva. Exista asa ceva? Peste tot unde vedem ca lumea se comporta la fel: un milion de tineri poarta simultan aceiasi blugi, eventual rupti, lumea se supune modei, exista mode intelectuale si filosofii la moda. Forma mintii e deci un indicator bun pentru a explica de ce anumite carti de filosofie au schimbat societatea si continua sa o influenteze cu fiecare noua generatie de cititori.

In colectia „Forma mentis“ au mai aparut: Arthur Schopenhauer, „Arta de a fi fericit. Mic tratat de eudemonologie“, cu o introducere de Friedrich Nietzsche; Friedrich Nietzsche, „Nasterea tragediei“, cu o introducere de Richard Wagner; Georg Simmel, „Religia“, cu o introducere de Nae Ionescu; Lao Tse, „Tao Te Ching. Cartea despre Tao si calitatile sale“, cu o introducere de Max Weber si o postfata de Rene Guenon; Confucius, „Analecte“, cu o introducere de Max Weber; Sfantul Augustin, „Despre Facerea lumii si despre Timp“, cu o introducere de Papa Pius al XI-lea si o postfata de Nicolae Iorga.

"Noua versiune romaneasca pe care o propun insoteste fiecare insemnare cu un comentariu menit sa-i restituie densitatea psihologica si contextul istoric. Dialogul introductiv, un text apartinand lui Voltaire, aduce in volum perspectiva iluminista asupra imparatului filosof, iar in postfata am urmarit istoria textului si formele receptarii sale moderne. Am pastrat astfel tensiunea dintre experienta unui om al Antichitatii si intrebarile prin care fiecare epoca isi cauta propria intelegere a libertatii interioare." (Lucian Pricop)