Ion Patitul. Povesti ardelenesti

Ion Pop Reteganul, se naste la 10 iun. 1853, Reteag, judetul Bistrita-Nasaud - moare in 3 apr. 1905, Reteag.

Provine dintr-o familie de tarani iobagi, eliberati in . A facut primele studii la scoala din sat, apoi la gimnaziul din Nasaud (1864-l870) si la "preparandiile" din Gherla (1870-l871) si Deva (187l-l873).

A fost invatator in diferite sate din Transilvania (1873-l892): Orlat, Vilcelele Rele, Baru Mare, Boutar, Bucium-Sasa, Sincel, Rodna, contribuind la organizarea scolilor, la raspindirea dragostei pentru invatatura in rindul elevilor si a cunostintelor practice printre tineri si batrini.

A fost redactor la Desteptarea, Revista ilustrata si Tribuna, a facut parte din conducerea revista Convorbiri pedagogice (1886-l888), Cartile sateanului roman (1886), Gazeta de dumineca (1904) si a colaborat la Gazeta Transilvaniei, Fintina Blanduziei, Contemporanul, Telegraful roman, Sezatoarea, Familia, Foaia ilustrata, Noua biblioteca romana, Gutinul, Lumina, Romania libera. Amicul familiei. Biblioteca familiei.

Noul calindar de casa etc. Culegerile sale folclorice (Trandafiri si viorele, 1884; 725 chiuituri de cari striga feciorii in joc, 1887; Povesti ardelenesti, 5 voi., 1888; Povesti din popor, 1895; Bocete adeca cintari la morti, 1897; Povesti alese, 1905 s.a.), mai ales cele de basme, s-au bucurat de mare pretuire din partea publicului si de aprecierile specialistilor vremii (S. Florea Marian, B.P. Hasdeu, I. Bianu s.a.). Nuvelele si schitele (Novele si schite, 1899; Povestiri din viata taranilor romani, I-II, 1900-l901; Novele, 1901), ca si amintirile din copilarie si tinerete (editate postum, in 1933, cu titlul Odinioara si acum, si in 1969, cu titlul Amintirile unui scolar de altadata), desi pe alocuri prea apasat moralizatoare, au un anume farmec, datorat mai ales amanuntelor de culoare locala si autenticitatii vocabularului.

Ca folclorist, Ion Pop Reteganul apartine etapei de constituire stiintifica a disciplinei, manifestind el insusi preocupari in domeniul metodologiei culegerii, sfatuindu-i pe altii si incercind sa rezolve, in limitele mijloacelor ce-i stateau la indemina in acea vreme, problema dificila a respectarii autenticitatii productiilor. Colectia sa folclorica, ramasa in cea mai mare parte intre manuscrisele Academiei Romane, a fost realizata prin toate metodele ce-i erau la dispozitie: culegere directa si prin intermediari, transcriere din memorie, ancheta, excerptare din periodice sau alte culegeri tiparite. Valoarea ei e inegala, dar atesta o stradanie mai mult decit meritorie pentru realizarea unui corpus al folclorului transilvanean.

Cel mai mare succes de public, si in rindul specialistilor, l-a avut colectia sa de basme si povesti, care se disting prin realismul detaliilor, pitorescul vocabularului si firescul stilului, ce tinde sa se apropie cit mai mult de acela al adevaratilor povestitori populari, in rindul carora culegatorul (om cu o cultura destul de limitata si traind toata viata in mediul rural) se numara si el. Nuvelele si schitele, inrudite cu cele ale lui I. Slavici si V. Ranta Buticescu, au la baza experienta de viata a autorului, multe avind un continut direct sau indirect memorialistic. Ele sunt populate cu personaje pilduitoare, in bine sau in rau, preoti si invatatori gospodari si constienti de menirea lor de luminatori ai poporului, tineri cu sentimente sincere si curate, patrioti gata sa-si sacrifice viata in lupta pentru drepturi a poporului lor, dar si parinti plini de prejudecati, impiedicind casatoriile din dragoste datorita lacomiei de avere sau nenorocindu-si copiii din prea multa grija ce-i face sa-i retina de la scoala si sa nu-i invete nici cu munca, nici cu economia.

Desi scopurile moralizatoare sunt afirmate ostentativ si servite uneori cu destula stingacie in alcatuirea intrigilor sau caracterizarea personajelor, si desi nu nazuiesc spre adevaruri mai profunde cu privire la firea sau destinul oamenilor, nuvelele lui Ion Pop Reteganul se mai pot citi cu placere datorita autenticitatii si pitorescului de detaliu: obiceiuri, ambianta, mentalitati, dialoguri sunt surprinse cu un real simt de observatie si redate cu o faconda de povestitor sfatos, intr-un limbaj a carui usoara coloratura dialectala il face savuros, fara a-i ingreuia accesibilitatea. Acestea sunt, de altfel, si calitatile prozei sale memorialistice, care nu se deosebeste de nuvele nici prin stil si nici prin sensurile fundamentale ale faptelor de viata evocate.

CUPRINS

Vasilica, floare frumoasa
Crislascan viteaz, voinic de baba saraca
Binele si Raul
Omul cu trei sfaturi
Porumbeii
Psaltirea
Dreptatea si Strambatatea
Saraca mama, nu-i ca ea!
Ion Patitul
Petru, finul lui Dumnezeu
Floarea florilor, Doamna zanelor
imparatul cu trei feciori
Profu Iancu
Dor si Malica
Busuioc si Siminica
Baba Grija
Randuneaua
Doamne, lungeste ziua de maine
GLOSAR