"Naturalismul in spiritul prozelor lui Emile Zola este noutatea stilistica pe care o aduc Nuvelele lui Delavrancea. Confruntarile psihofiziologice cu care opereaza prozatorul sunt nucleul generativ de semnificatie, fabula contand prea putin. In felul acesta, empatia cititorului tine de capacitatea acestuia de a se impresiona in vecinatatea unor paradoxuri comportamentale. Este memorabila exclamatia oximonoronica a unei rude a avarului Hagi-Tudose: „Saracu’, ce bogat este!“." (Lucian Pricop)