Opere IV. Varia

"In acest volum final al Operelor se desfasoara in fata noastra un intreg parcurs literar si de viata: un tinar poet suprarealist intr-un grup de poeti suprarealisti, prin anii '40, apoi un individualist feroce, cineva pentru care suprarealismul nu (mai) e legat de un timp anume, ci destin. Si-l vedem scriindu-le Lygiei, jumatatea lui, si prietenilor, il auzim raspunzind unor intrebari, el insusi fiind propriul sau intrebator, stind de vorba cu altii sau cu el insusi prin altii, cum spunea uneori. Asadar, texte scrise de Gellu Naum in colaborare cu prietenii sai, adresate lor, interviuri, scrisori, discursuri. Cu o sintagma care-i apartine, tot ce s-a strins aici se adauga la completarea labirintului." (Simona Popescu)

"Sa privesc cerul, inacceptabil inca si sarac in fulgere, care acopera sumbra conditie umana? Groapa care separa visul de actiune nu ramine mai putin deschisa si trebuie recunoscut ca putina parte de poezie admisa (cer sa nu fie luat prea cu usurinta acest cuvint) se prabuseste in fata unor calcule a caror simplitate nu e intrecuta decit de ferocitatea lor... Vorbesc despre poet, despre imensa lui responsabilitate in complicatul joc de izbucniri si de sugrumari care nu a inceput si nu se va termina cu el, in masura in care viata lui nu incepe in zori si nu se termina seara; vorbesc despre poet, despre acela care in stralucitorul lui gest oglindeste gestul uman in intreaga lui obiectivitate, despre influenta lui necesara, profunda si vivifianta, depasind cu mult primul pretext ocazional care il face vizibil, afirmind si impunind constiinta necesitatii." (Gellu Naum)