Peisaj dupa isterie

„Un scriitor adevarat ia asupra sa suferinta umana de orice fel ar fi ea si-ncearca s-o transforme, alchimic, in frumusete.

Nu frumusete pieritoare si inutila, ci acea frumusete care, dupa spusele lui Dostoievski, «va salva lumea». Scriitorul, ca intelectual, se poate implica politic, social, moral in viata comunitatii sale, poate fi (si trebuie sa fie) un purtator de cuvant al binelui si-al adevarului, un luptator contra demonilor care au bantuit si vor bantui etern fiinta omeneasca. Dar, ca artist, menirea lui e sa produca din toate acestea frumusete. Daca un scriitor rateaza in privinta calitatii operei sale, curajul sau civic nu va mai fi la fel de aproape de sufletul cititorilor sai.“ (Mircea Cartarescu)