Poezii si proza, eBook

Cel mai vechi dintre calatorii romantici, Grigore Alexandrescu, in paginile consacrate vizitei sale la manastirile oltenesti (1842), ne ofera... destul de putin. Impresiile sale privesc mai degraba traditiile istorice ale locurilor pe care le viziteaza sau unele particularitati ale oranduirii lor actuale. Cadrul natural este abia indicat. Cand ajunge la Cozia, o simpla insemnare topografica ii este de ajuns... In fata Manastirii Dintr-un Lemn descrierea este ceva mai bogata, dar fara elemente sensibile propriu-zise. Autorul descrie o configuratie, nu un peisagiu... Pestera de la Polovraci il impresioneaza mai mult, dar spiritul de observatie ramane, chiar in fata acestui spectacol, inferior fanteziei constructive, careia i se pare a vedea, in grupul stalactitelor, siluete de copii sau de fantasmagorice fiinte combinate din oameni si fiare, daca nu simple chipuri salbatice 'ca doi talhari, care, cu armele gata, asteapta sa atace un trecator'. Abia, ultima pagina a Memorialului jertfeste esteticii timpului, zugravind un motiv tipic-rasarirea lunii deasupra unei paduri... Pagina merita a fi retinuta. Este acea prin care natura, ca obiect al descrierii literare, intra in operele prozatorilor romani, sub forma magiei lunare. Scriitorul intelege ce poate fi dulceag sau conventional in zugravirea stralucirii neintinate a lunii si de aceea intregeste tabloul sau din contraste punand alaturi de lumina selenara, raspandita pe ziduri, pe stanci si poteci, masa intunecata a padurii ramase in umbra. Rasarirea lunii la Tismana ramane oricum o exceptie in paginile de proza ale lui Grigore Alexandrescu. Tudor Vianu, Arta prozatorilor romani, Chisinau, Casa de editura Litera, 1997, p. 69-70.