Muzica de belele

Povestirile din Muzica de belele descriu partea intunecata a Los Angelesului, lumea mahalalelor, a declasatilor si a ratatilor de profesie: vagabonzi, dezaxati, femei usoare, cupluri cinice sau violente, scriitori alcoolici. Printre ei se amesteca uneori si alter ego-ul scriitorului, Henry Chinaski, cind implicat, cind simplu martor la spectacolul acestei lumi decazute, pe care o priveste cu intelegere si ironie. Istorisiri extrem de crude, de la incercarea repetata a unei sotii de a-si impusca sotul pina la un act de canibalism modern, alterneaza cu schite de un umor nebun sau cu scene de viata oarecum tihnita in mizeria si promiscuitatea lor. Farmecul prozelor lui Bukowski consta de fapt in capacitatea de a prezenta cu o aparenta simplitate, ce arata un mare rafinament al privirii, acest univers lipsit de speranta si stralucire, dar profund uman.

Povestirile din antologia lui Bukowski arata nu doar ce poate face lumea din oameni, ci si ce ii pot face oamenii lumii din jur cu cruzimea si depravarea lor... Franchetea dura a acestor proze e reflectata inclusiv de brutalitatea cu care curge textul in Muzica de belele. (The Culture Trip)

Bukowski a trait in Los Angeles si tot ce a scris el acolo, tot ce a simtit, conceptia lui despre lume si viata, toate reflecta capriciile orasului si propria sa viata dezordonata, in special problemele pe care le-a avut cu alcoolul, femeile si scrisul. Cineva l-a intrebat odata: Cum faci asta? Cum scrii, cum creezi?. El a raspuns: Nu o faci... Nu te zbati. Asta-i foarte important: sa nu te zbati nici pentru Cadillacuri, nici pentru creatie sau nemurire. Astepti, iar daca nu se intimpla nimic, mai astepti o vreme... (Portland Book Review)

Bukowski este singurul scriitor american important de dupa al Doilea Razboi Mondial care a negat eficacitatea Visului American. (Russell Harrison)