Acest site necesită browser-ul să fie activat JavaScript.
Vă rugăm să activați JavaScript și să reîncărcați această pagină.
Site-ul necesită browser-ul pentru a activa cookie-urile pentru a se autentifica.
Vă rugăm să activați cookie-urile și reîncărcați această pagină.
Evgheni ZamiatinNavala apelor (Top 10+)
la orice comanda
Conform Termeni și condiții
Parteneriat cu producători autorizați
Navala apelor spune povestea Sofiei si a lui Trofim Ivanovici, doi soti care adopta o adolescenta orfana pe nume Ganka. In universul casnic in care pana atunci nu se intamplase nimic notabil, venirea fetei transpune in plan emotional distrugatoarea revarsare din albie a raului Neva.
Cartea prezinta, indirect, viata in Rusia anilor ’20, dar se concentreaza asupra traiului instinctual al oamenilor, dand in vileag falsitatea propagandei sovietice, potrivit careia mintea poate fi remodelata, si amintind ca indivizii obisnuiti traiesc mai degraba primitiv. Zamiatin arata cum violenta si raul puse in miscare de Revolutia bolsevica si de Teroarea Rosie au influentat viata de zi cu zi si cum relaxarea morala in fata agresivitatii si violentei i-a transformat pe multi in brute.
Aceasta capodopera a literaturii ruse este o istorisire despre forta devastatoare a instinctelor umane, dar si o satira subtila la adresa puterii politice care vrea sa instaureze cu forta raiul pe pamant.
Evgheni Ivanovici Zamiatin (1884-1937) s‑a nascut in Rusia, in orasul Lebedian. A studiat ingineria navala la Sankt‑Petersburg si in aceeasi perioada s‑a alaturat miscarii bolsevicilor. Arestat pentru participarea la rascoala din 1905‑1907, a fost exilat in orasul natal, pe care l‑a parasit totusi pentru a‑si definitiva studiile in Finlanda. La intoarcerea in Rusia, a inceput sa scrie povestiri, portrete literare, piese de teatru, eseuri si romane, facandu‑si un nume printre scriitorii reputati ai vremii. Din ce in ce mai critice la adresa regimului, scrierile sale – dintre care amintim volumele de nuvele Pestera si Pescarul de oameni sau romanul Noi – au fost mult timp interzise.
In 1931, dupa repetate incercari de a obtine viza pentru strainatate, i‑a scris lui Stalin: „Daca sunt intr‑adevar un criminal si merit sa fiu pedepsit, cred totusi ca nu merit o pedeapsa chiar atat de grea ca moartea literara, si de aceea rog ca acest verdict sa fie inlocuit prin expulzarea din URSS”. A obtinut viza si s‑a stabilit la Paris, unde a murit cativa ani mai tarziu, in 1937, de angina pectorala, o boala care l‑a chinuit toata viata.
Am aprecia părerea ta! Evaluați acest produs
Nu există comentarii de la alți utilizatori.