Nevointa duhovniceasca. Cuvinte duhovnicesti. Volumul al III-lea

Toti cei care il iubesc pe Batranul Aghiorit si sunt interesati de apofundarea invataturilor sale, vor gasi in aceasta carte pilde, sfaturi si invataturi referitoare la ganduri, la dreptate si nedreptate, la pacat si pocainta, la modul in care satana il inseala pe om, precum si la necesitatea unei spovedanii corecte si de a avea un bun indrumator duhovnicesc.

Volumul de fata incepe cu sfaturi legate de razboiul gandurilor, aratandu-ne cum pot fi cultivate gandurile cele bune si cum pot fi alungate cele rele. Despre aceasta Staretul spunea: „un gand curat, bun, are mai mare putere decat orice nevointa“.

In partea a doua a cartii Parintele vorbeste despre dreptate si nedreptate, aratandu-ne marea binecuvantare pe care o primeste omul de la Dumnezeu atunci cand este nedreptatit si infrunta duhovniceste nedreptatea. Parintele considera ca „dreptatea dumnezeiasca este sa faci ceea ce il odihneste pe aproapele tau“.

Cartea continua cu un capitol referitor la pacatul, care transforma in iad viata pamanteasca, viata care poate deveni rai prin nevointa duhovniceasca. Parintele Paisie acorda o mare importanta cunoasterii de sine aratand necesitatea ca fiecare sa-si formeze o „constiinta odihnita“, caci atunci cand omul are constiinta odihnita, „simte inlauntrul sau mangaiere dumnezeiasca“, iar „martiriul constiintei este pentru toti oamenii, nu numai pentru monahi“.

In partea a patra se arata felul in care puterile intunericului actioneaza prin instrumentele lor: vrajitorii, inselatii. Desi sunt slabe, oamenii le dau drepturi prin pacate pe care le savarsesc. Ni se atrage atentia ca cei care se ocupa cu vrajitoria spun multe minciuni si se folosesc de lucruri sfinte. Singura solutie pentru a scapa de influenta diavolului este pocainta si spovedanie sincera. Cartea se incheie cu un capitol despre „baia“ pe care ne-a lasat-o Mantuitorul pentru curatirea sufletelor noastre de pacate si anume spovedania, fiindca „omul, deschizandu-si inima sa duhovnicului si spunandu-i greselile sale, se smereste si astfel deschide usa Cerului, coboara din belsug harul lui Dumnezeu si se slobozeste“. Batranul arata deosebirea deosebit de importanta intre lucrarea psihiatrului si cea a duhovnicului.

Asa cum s-au obisnuit cititorii, cartea se prezinta sub forma raspunsurilor pe care Parintele Paisie le da in special maicutelor de la Suroti, dar si mirenilor. Se observa cu usurinta in aceste raspunsuri marea dragoste ce ardea in sufletul sau pentru toti oamenii, dar si grija pentru ca toti sa-L cunoasca pe Hristos si „la cunostinta adevarului sa vina“.