Noptile lui Cioran

Aceasta carte este o „eliberare“ de Cioran, o „despartire“ de acesta. Dar nu este o „rafuiala“, ci o despartire atenta si amiabila si, cred eu, provizorie, pentru ca nu poti scapa definitiv de bolile culturale ale adolescentei si primei tinereti, nici nu ar fi bine s-o poti face, insa le poti imblanzi. Si, cred, acesta este efectul pe care il va obtine autoarea asupra ei insisi in urma scrierii acestei carti, dincolo de excelenta lucrarii ca atare - pentru ca este o carte foarte bine gandita si scrisa - si trecand peste debutul in volum. Si este foarte bine asa! Cioran cu care va avea de-a face de acum inainte, nu mai poate fi un autor devastator, cotropitor, care-ti reduce propria personalitate, incercand s-o „paraziteze“, s-o „vampirizeze“ pe a ta. Efectul sau nu va mai fi, in termeni blagieni, unul modelator, ci unul catalitic, deci autoarea - ca si oricare alt ins care a trait o asemenea experienta - va merge mai departe pe propriile picioare, insa beneficiind si de plus cunoasterea capatata in urma frecventarii operei sale, a disecarii gandirii sale oximoronice si paradoxale.