"De tânăr, ca să mă apăr, fiind vulnerabil, am pretins arogant că pot să mă bizui doar pe mine. Ca să dovedesc că "sunt cineva", am pretins că știu tot. Doar treptat mi-am descoperit lipsa de putere, slăbiciunea. Am simțit gustul amar al neputinței. Și, paradoxal, recunoscând și acceptând această realitate, m-am trezit conectat la o forță nebănuită. În timp, orgoliul nu a disparut, cum aș fi vrut, dar s-a diminuat considerabil. Am avut noroc să simt acel gust amar al neputinței...și să mă doară. Dar nu m-am lăsat învins."- Andrei Șerban