Ochiul lui Dumnezeu. O istorie vizuala a unor simboluri

Deseori trecem pe langa carti care ne pot schimba perspectiva asupra modului in care ne raportam la o realitate sau alta. O astfel de carte, menita a schimba paradigme de gandire, a aparut la Editura Doxologia: "Ochiul lui Dumnezeu - o istorie vizuala a unor simboluri".

Autorul, Parintele ieromonah Mihail Gheatau (absolvent al Facultatii de Arte Plastice "George Enescu", licentiat in teologie), propune cititorului o incursiune in istoria artei si a iconografiei, lucrarea avand ca tema centrala simbolul "ochiului lui Dumnezeu" si modul in care acesta a patruns in cultul Bisericii Ortodoxe, desi a fost evitat de pictura bizantina, datorita caracterului sau sincretist.

Mai multe lamuriri despre aceasta incitanta carte puteti afla in Introducerea autorului:

"Intalnit in diferite arii culturale si religioase, dar fara a avea acelasi continut, ochiul, - numit uneori "Ochiul lui Dumnezeu" sau "Ochiul atoatevazator" - este, in iconografia ortodoxa, un simbol controversat. Ca imagine, poate fi intalnit in diferite ipostaze in vechile religii pagane, iar prin adoptie il regasim in simbolistica unor organizatii pseudocrestine, pentru ca in cele din urma, frecventa prezentei lui in cultul crestin sa nu mai surprinda pe nimeni.

Desi prezenta in textele biblice, iar in cele liturgice si patristice de aproape doua milenii, reprezentarea plastica a ochiului nu a fost acceptata ca simbol si in iconografia ortodoxa, imaginea fiind tolerata insa in cult de aproape doua sute de ani, cu consecinte inca neevaluate. Multimea reprezentarilor "Ochiului lui Dumnezeu", care inunda spatiul liturgic ortodox incepand cu secolul al XVIII-lea, este rezultatul unor acumulari lente survenite pe doua cai: una bisericeasca si alta politic-administrativa si nicidecum consecinta unor dezbateri si hotarari canonice ale Bisericii ca raspuns la vreo disfunctie sau vreun derapaj al limbajului iconografic.

Daca factura iconografica in sine nu are si nu avea nevoie de vreo corijare doctrinara sau stilistica, exista totusi in acea vreme o criza in ceea ce priveste receptarea acestui stil chiar in mediile ortodoxe, care a favorizat migrarea in cult a unor teme si simboluri straine de erminia traditionala bizantina. Sa ne amintim doar cum in epoca, la cererea unor intaistatatori ai mai multor manastiri, s-a acoperit pictura bizantina din biserici cu imagini de factura apuseana mai la moda .

Pe fondul acestei crize, factorul politic a putut induce, daca nu chiar impune noile insemne sigilografice si heraldice ale cancelariei unui stat care isi anunta divortul de Biserica, context in care din inertie sau nestiinta, intrebuintarea cu aceeasi necantarita ravna si in mediul eclezial a acestui simbol a avut un impact suficient de puternic pentru ca si astazi "Ochiul lui Dumnezeu" sa fie considerat de catre unii un simbol bisericesc.