Oglan. Navigand spre Labrador

„Oglan. Navigand spre Labrador“ este un roman autobiografic scris de un fost bucatar ce a lucrat pe vasele romanesti de pescuit, dar si la Athenee Palace. Autorul povesteste nenumarate intamplari hazlii petrecute pe vas, farsele puse la cale de marinari, patanii din copilaria si adolescenta unui gorjan.

„Tocmai atunci, nava noastra a ridicat ancora si contra-curentul a facut ca prova sa ramana pe pozitie, iar pupa sa inceapa sa se miste (probabil ca si timonierul a ambalat motorul). Deodata, intr-un minut, nava noastra a ajuns sa stea perpendicular pe linia de inaintare a navei englezesti. Noroc ca ei au observat, ca de nu, intrau in noi cu prova si ne loveau chiar la hala masinilor, ceea ce ar fi insemnat scufundarea noastra imediata. Cum acea nava era petrolier, scanteile provocate de impact ar fi declansat si incendiu pe ambele nave. Ei au reusit sa franeze si sa ia cat au putut banda stanga, facand un ruliu la limita inclinatiei de avarie. Navele s-au pupat pur si simplu, scrasniturile scotandu-ne pe toti pe punte, sa vedem ce se intampla.“ - fragment din carte