Opera Omnia. Conversatii. Manualul. Fragmente. Gnomologion. Editie bilingva

„Cei doi intelepti, cei mai mari, ai Antichitatii crepusculare: Epictet si Marc Aureliu, un sclav si un imparat.” (Emil Cioran)

„Cu Epictet, Porticul ajunge sa demonstreze concret faptul ca pana si un sclav poate sa fie filosof si poate sa ramana liber mult mai mult decat oamenii liberi, in sensul comun al termenului, si anume liber in spirit.” (Giovanni Reale)

„Desigur, Epictet considera, in termeni foarte stoici, ca omul trebuie sa se supuna sortii sale. Manualul il indeamna pe cititorul sau: nu cere ca ceea ce survine sa se petreaca cum vrei tu, ci doreste ceea ce se intampla asa cum se intampla, caci astfel vei duce o viata fericita.” (Eugen Cizek)

„Epictet, asadar, promoveaza o filosofie dinamica si fortificatoare, bazata pe cercetarea naturii, pe cunoasterea de sine si pe libertatea asumata, in cadrul determinismului cosmic si social. De aceea, Epictet este un filosof peren si contemporan cu noi.” (Traian Diaconescu)

„Considerat alaturi de Seneca si Marcus Aurelius cel mai de seama reprezentant al ultimei perioade a stoicismului, numita si «stoicismul imperial», Epictet face parte din categoria filosofilor care, in ciuda faptului ca nu au lasat nimic scris, au avut un impact deosebit asupra filosofiei antice.

Dialogul cu maestrul, asa cum apare el in Conversatii, se dovedea a fi un exercitiu spiritual care se practica in grup si care invita la examenul de constiinta, la atentie asupra sinelui, pe scurt, la faimosul «Cunoaste‑te pe tine insuti!», la un raport de la sine la sine, care este fundamentul oricarui exercitiu spiritual. In aceste dialoguri, sa te cunosti pe tine insuti reprezinta fie sa te cunosti ca iubitor de intelepciune, fie sa descoperi in fiinta ta ceea ce este cu adevarat al tau, fie sa‑ti cunosti adevarata stare morala, adica sa‑ti examinezi propria constiinta.

Atunci cand Epictet initiaza un dialog cu un discipol, acesta nu devine un expozeu teoretic si dogmatic, ci un examen concret si practic, intrucat nu este vorba de expunerea unei doctrine, ci de indrumarea interlocutorului spre o atitudine mentala. Dovedindu‑se un adevarat exercitiu spiritual, dialogul cu Epictet il conduce – discret, dar sigur – la convertire pe interlocutorul sau, cu conditia ca acesta sa‑si doreasca cu adevarat sa dialogheze, adica sa‑si doreasca in mod real sa gaseasca adevarul.” (Cristian Bejan)

„Omule, tu ai o facultate de a alege, care in mod natural nu poate fi impiedicata si nici supusa vreunui obstacol. Acest lucru este scris aici, in maruntaie. Eu ti-l voi demonstra mai intai in ceea ce priveste domeniul asentimentului. Poate oare cineva sa te impiedice sa-ti dai asentimentul unui lucru adevarat? Nimeni. Poate oare cineva sa te forteze sa accepti falsul? Nimeni. Vezi ca in acest domeniu alegerea ta deliberata este de neimpiedicat, nesupusa nici unui obstacol si lipsita de capcane. Ei bine, in domeniul dorintei si al impulsului, lucrurile stau altfel? Cine poate sa invinga un impuls, daca nu un nou impuls? Cine poate sa invinga o dorinta sau o aversiune, daca nu o noua dorinta si o noua aversiune?” (Conversatii, I, 17, 21-24)