Originea speciilor

Originea speciilor

In data de 27 decembrie 1831, tanarul naturalist Charles Darwin parasea portul Plymouth la bordul corabiei Beagle. In urmatorii cinci ani, Darwin a cercetat plante si animale de pe cuprinsul lumii, adunand o serie de dovezi ce vor culmina intr-una dintre cele mai mari descoperiri din istoria omenirii: teoria evolutiei prin selectie naturala.

In cartea Originea speciilor, aparuta dupa 28 de ani, in 1859, Darwin prezinta descoperirea sa epocala, care avea sa schimbe pentru totdeauna felul in care oamenii se vad pe ei insisi si lumea in care traiesc. Aici, el demonstreaza intr-un mod convingator realitatea evolutiei, si anume faptul ca nu este posibil ca animalele si plantele existente sa fi aparut in mod separat, ci trebuie sa se fi transformat cu incetul din stramosi comuni. Cel mai important element din carte este acela ca explica in detaliu mecanismul care duce la o astfel de transformare: selectia naturala – ideea care a dat pentru prima data inteligibilitate stiintifica evolutiei ca fenomen.

Fiind una dintre putinele opere stiintifice paradigmatice accesibile publicului larg, Originea speciilor nu numai ca a lansat stiinta biologiei moderne, ci totodata a influentat practic intreaga gandire literara, filosofica si religioasa.

„Charles Darwin a avut o mare idee, poate cea mai puternica idee conceputa vreodata. Si, asemenea celor mai bunei idei, este uimitor de simpla.” (Richard Dawkins, „Why Darwin matters”, The Guardian, 2008)

„Nimeni nu a luptat mai bine si nimeni nu a fost mai norocos decat Charles Darwin. El a descoperit un mare adevar, calcat in picioare, dispretuit de bigoti si ridiculizat de intreaga lume; el a trait suficient de mult pentru a-l vedea, mai cu seama prin propriile eforturi, statornicit fara discutie in stiinta, absorbit in mod inseparabil in conceptiile comune ale oamenilor, fiind urat si temut doar de cei care vor sa aduca injurii, dar nu indraznesc. Ce-si poate dori un om mai mult?” (Thomas Henry Huxley, „Charles Darwin”, Nature, 27 aprilie 1882)

„In 1543, Copernic a sustinut ca Pamantul nu se afla in centrul universului si ca, de fapt, se roteste in jurul Soarelui. A fost nevoie de peste un secol pentru ca aceasta idee sa fie acceptata peste tot. [...] Cu timpul, Revolutia darwiniana va ajunge sa ocupe un loc la fel de sigur si de netulburat in mintile – si in inimile – fiecarei persoane educate de pe glob, insa astazi, la peste un secol de la moartea lui Darwin, inca nu ne-am impacat cu implicatiile sale uluitoare.” (Daniel Dennett, Darwin’s Dangerous Idea)