Pachet Canapeaua lui Freud

Pachetul contine:

 

1. Sigmund Freud, Sexualitatea copilului si a adolescentului. Trei cercetari de teoria sexualitatii

2. Sigmund Freud, Psihologia colectiva si analiza Eului

3. Sigmund Freud, Despre vis

4. Sigmund Freud, Cazul Dora. Fragment dintr-o analiza de isterie

5. Jurnalul psihanalitic al unei tinere fete (cu o introducere de Sigmund Freud)

 

 

"Oare cat de tulburat a fost publicul cititor al acestei carti aparute intr-o prima varianta in 1905, in conditiile in care avem convingerea ca schimbarea radicala a statutului copilului – de la ingenuitatea absoluta la individul sexual – a surprins multe spirite nepregatite? De altfel, Ernest Jones, unul dintre fidelii cercetarii de arhiva Freud, pus in fata atitudinilor ultragiate ale spiritelor ultra-conventionale, se intreba retoric: „Cum putea fi iertat acest atac la inocenta copilariei?“

Cartea care se constituie in „contributia cea mai importanta si mai originala a lui Freud la cunoasterea umana.“ (James Strachey)

 

"Cercetarea care „a favorizat, in tot ce tine de sexualitate, o revolutie a modurilor de gandire, a practicilor educative si chiar a conduitelor.“ (Roger Perron)

 

 

Din ce pricina se schimba individul cand intra intr-un grup? Ce inseamna un conducator si cum pot fi dirijate multimile?

Publicat pentru intaia oara in 1921, „Psihologia colectiva si analiza Eului“ este un text fundamental, aflat la granita dintre psihanaliza si psihologie sociala, reprezentand, alaturi de „Dincolo de principiul placerii“ (1920) si „Eul si Sinele“ (1923), o veritabila revolutie in maniera de a vedea functionarea psihicului uman. Cele mai importante teme abordate de Freud aici sunt narcisismul si identificarea, instinctul gregar si hipnoza, idealizarea si iubirea, sugestia si libidoul.

 

 

Pentru Sigmund Freud, analiza, cu aparat psihanalitic, a viselor faciliteaza, in primul rand, descifrarea misterului afectiunilor nevrotice si, in al doilea rand, deschide drumul spre inconstient, visul fiind „den königlichen Weg (calea regala) spre inconstient“. Freud distinge trei tipuri de vise diferentiate in functie de gradul de rationalitate si de veridicitate a continutului. In prima categorie se situeaza visele simple sau visele clare, care sunt specifice copiilor si care sunt inspirate de nevoi fiziologice. In cea de-a doua categorie sunt situate visele rezonabile, care au o anumita coerenta logica, iar in cea de-a treia categorie sunt visele obscure, incoerente si absurde, care trezesc interesul psihanalistilor.

 

Freud declara in „Despre vis“ ca „In realitate, travaliul visului este primul proces cunoscut dintr-un intreg sir de procese psihice, in special cele din care se deduce aparitia simptomelor isterice, a angoaselor, a obse­si­ilor, a ideilor delirante etc.“ Visele reprezinta „imaginarul constient“, deoarece pro­du­­cerea si dezvoltarea lor excedeaza controlul volun­tar, iar apar­tenenta acestora la imaginatie se sustine prin doua argumente: prin continutul lor, care vizeaza feno­mene si evenimente ireale, si prin faptul ca, desi au ori­gine in experienta anterioara, modul de combinare a secventelor e inedit, acestea nefiind simple reproduceri a ceea ce s-a intamplat.

 

 

In cabinetul sau din Viena, Sigmund Freud primeste vizita Dorei, o tanara de 18 ani, trimisa de tata, cu speranta ca se va vindeca de fanteziile sexuale si de tentatia lecturilor licentioase. Dupa unsprezece saptamani, cand pacienta intrerupe voluntar tratamentul, o poveste de familie de la inceputul secolului trecut se transforma treptat intr-un text surprinzator despre iubire, boala, abuz.

 

Publicat in 1905, „Cazul Dora. Fragment dintr-o analiza de isterie“ este cel mai faimos si cuprinzator dintre cazurile descrise de Freud. De o forta narativa rara, dezvoltand ipoteze inovatoare cu privire la isterie, bisexualitate si transfer, este, in opinia generala, o contributie stiintifica la fel de importanta, precum „Interpretarea viselor“ si „Trei cercetari de teoria sexualitatii“. „Cazul Dora“ poate fi citit ca o veritabila lectie introductiva in psihanaliza.

 

 

„Jurnalul psihanalitic al unei tinere fete“ i-a fost trimis lui Sigmund Freud de catre Hermine von Hug-Hellmuth, prima psihanalista care avusese ideea de a introduce jocul in tratamentul pacientilor copii. Freud a fost entuziasmat si, intr-o scrisoare din 27 aprilie 1915, incuraja publicarea:

 

„Acest jurnal este o mica bijuterie. Cred ca, pana acum, nu s-a scris ceva care sa ne permita sa vedem atat de clar in sufletul unei tinere, apartinand lumii noastre din punct de vedere social si cultural, in anii de dezvoltare prepuberala. [...] Mai presus de toate, vedem cum misterul vietii sexuale iese la iveala si, apoi, cuprinde intreg sufletul de copil; vedem cat sufera copilul sub sarcina cunostintelor sale secrete si cum devine capabil sa-si duca intreaga povara. Despre toate aceste lucruri avem o descriere atat de fermecatoare, [...] incat nu poate sa nu fie de interes major pentru educatori si psihologi.“ (Sigmund Freud)

 

De la publicarea sa in 1919, „Jurnalul“ a fost obiect de dispute legate de autenticitatea textului si de analize stiintifice si publice. Aceasta marturie a trezirii sexualitatii feminine parea prea aproape de teoriile freudiene si in contrast cu ideologia dominanta. Fetitele nu puteau sti atat de multe. A treia editie, din 1922, a fost complet retrasa din vanzare, iar cea dintai versiune in limba engleza a fost interzisa. Acest jurnal este mai mult decat o marturie, este un fragment de analiza, care va ultragia si azi spiritele ultraconservatoare.