Papi si Patriarhi. O perspectiva ortodoxa asupra pretentiilor romano-catolice

„Whelton ne atrage atentia asupra faptului ca dialogul cu romano-catolicii, pentru a fi crestin, trebuie centrat nu pe unirea noastra cu «ei», sau a lor cu «noi», ci pe lepadarea de satana si unirea cu Hristos. Dialogul ecumenic trebuie sa fie despre Adevar in istorie, nu despre civilizatie, politica, economie sau cultura in istorie. Pentru ca fara adevar toate nu sunt decat minciuna, barbarie si, in cele din urma, moarte. Din pacate, avem multi frati ortodocsi care nu inteleg acest lucru. Si tot din pacate avem si multi frati catolici care se bucura ca anumiti frati ortodocsi nu inteleg acest lucru, si ii incurajeaza in iluziile lor.

Problema unificarii bisericilor e problema unificarii bisericilor in Adevar. Intru Hristos. Or, nu poti sa te unesti cu cineva intru Hristos vorbindu-i de orice altceva in afara de Hristos. Nici nu poti sa convingi pe cineva ca se va mantui aglutinandu-se cu «loctiitorul lui Hristos» din ratiuni de progres economic si social. Ortodocsii vor paine, si sunt imbiati cu piscoturi de cocktail. Ortodocsii vor sfinti, si tot ce li se ofera sunt politicieni. Dar politicienii sunt oameni care instrumentalizeaza adevarul, istoria, oamenii, trupul si sufletul. Se prefac, dar nu se preschimba. Asa cum s-a preschimbat, asa cum s-a innoit, Michael Whelton.“ - Mircea Platon