Pinocchio. Seria Cartile Copilariei

In casa batranului mester Geppetto domneste o saracie lucie — singura sa bogatie este imaginatia. Folosindu-se de acest dar nepretuit, Geppetto ciopleste dintr-o simpla bucata de lemn o papusa care sa-l ajute sa dobandeasca faima si bani — Pinocchio. Ca prin farmec, marioneta prinde viata, iar Geppetto intelege ca-n loc de un slujitor s-a ales cu un baiat in toata regula, care, ca orice prichindel, face felurite obraznicii: isi ia tatal peste picior, ii joaca tot felul de feste si spune minciuni cu nemiluita — care-i fac nasul sa creasca. Mai mult, in loc sa mearga la scoala, fuge de-acasa si se inhaiteaza cu doi talhari, Vulpoiul si Motanul.

In ciuda purtarii necuviincioase si a necazurilor peste care da, Pinocchio tan­jeste sa devina un baiat adevarat. Pentru asta insa trebuie sa invete sa fie bun si muncitor. Asemenea tuturor celor mici, Pinocchio ajunge in final sa inteleaga una dintre cele mai importante lectii ale copilariei: sa fii un copil ascultator nu e doar spre binele tau, ci si spre binele celor care te iubesc cu adevarat!

Tania Zamorsky este autoare a sase adaptari de carti pentru copii. Fosta avocata, Tania obisnuia sa petreaca mult timp scriind. Lucrand acum in relatii publice si comunicare, ea se ocupa de comunicate de presa si articole.

Carlo Collodi, pe numele adevarat Carlo Lorenzini, (n. 24 noiembrie 1826 in Florenta Italia; d. 26 octombrie 1890 in Florenta Italia) a fost un scriitor si ziarist italian, autor al unor carti didactice pentru copii. El este autorul celebrului roman Le avventure di Pinocchio. Storia di un burattino. Numele pseudonimului sau vine la satul Collodi, situat intre Lucca si Pistoia, unde s-a nascut mama sa Angela Orzali, si unde si-a petrecut si el o buna parte din copilaria vietii lui.

Activitatea lui de scriitor a inceput la varsta de 20 de ani, prin recenzii pentru catalogul unui librar florentin. Aceasta activitate a fost urmata curand de recenziile articolelor pentru periodicul "L' Italia Musicale" (Italia Muzicala), una dintre revistele de specialitate cele mai importante din Italia acelor vremuri. Ca jurnalist, a crescut in faima in doar cativa ani, contribuind la o mare varietate de periodice de pe intreg intinsul Italiei si prin conducerea sau chiar fondarea unor ziare importante. Un astfel de jurnal a fost "Il lampione", care a fost inchis de cenzura dupa evenimentele din 1848, dar a reinceput sa apara dupa 11 ani, cu ocazia plebiscitului pentru unirea cu Piemontul, un act care a prefigurat unificarea Italiei.

In anii 1850, Carlo Lorenzini isi extinde preocuparile de jurnalist cu cele de autor dramatic si scriitor, dand o atentie deosebita dezvoltarii operei si dramei. Anul 1856 a marcat prima utilizare a pseudonimului Carlo Collodi, pe care il va adopta definitiv pentru semnarea cartilor sale in anii 1870 si 1880.

Carlo Collodi a inceput sa scrie carti pentru copii in 1876, odata cu publicarea culegerii "I raconti delle fate" ("Povestirile zanelor"), o excelenta traducere de basme literare franceze, dupa Charles Perrault, Madame Leprince de Beaumont, Madame D'Aulnoiy. Aceasta carte a fost urmata de o serie de carti special concepute pentru uz scolar, in care basmul se impletea cu prezentarea cunostintelor, o formula care era destul de populara in acele vremuri si pe care Carlo Lorenzini a interpretat-o cu o deosebita putere a imaginatiei si maiestrie scriitoriceasca. Lucrari precum "Giannettino" ("Ionel"), "Minuzzolo" ("Micutul"), "L'Abbaco di Giannettino" ("Socotitoarea lui Ionel"), "La Grammatica di Giannettino" ("Gramatica lui Ionel"), "Il Viaggio per l' Italia di Giannettino" ("Calatoria lui Ionel prin Italia") si "La Lanterna Magica di Giannettino" ("Lanterna fermecata a lui Ionel") l-au transformat intr-un autor de referinta pentru sistemul educational al nou stabilitului stat italian.

In anul 1881 a inceput sa contribuie regulat la una din primele reviste pentru copii din Italia, "Ziarul pentru copii" ("Il giornale per I bambini"), care in primul sau numar a publicat primul episod din "Aventurile lui Pinocchio", intitulate la vremea aceea "Storia di un burattino" ("Povestea lui Burattino"). Alte povesti au aparut in acelasi periodic, cum ar fi " Pip?, o lo scimiottino color di rosa" ("Pip?, sau maimutelul de culoarea trandafirului"), care este o continuare a povestii lui Pinocchio, dar cu un ton de autopersiflare; aceste povestiri au fost mai tarziu adunate in cartea "Storie allegre" ("Povesti vesele") in 1887.

Carlo Collodi a murit subit la Florenta in 1890 si a fost inmormantat in cimitirul eroilor din oraselul San Miniato la Monte. Toate lucrarile lui au fost donate de familie Bibliotecii Nationale Centrale din Florenta, unde sunt pastrate si in zilele noastre. Daca numele lui a fost la inceput remarcat mai ales pentru contributia sa ca jurnalist si ca autor de manuale scolare, succesul mondial al cartii scrise doar pentru amuzament "Aventurile lui Pinocchio" a dat faima si celebritatea autorului toscan. Cunoscuta poveste a fost tradusa in zeci de limbi, a cunoscut adaptari facute de scriitori celebri cum ar fi Alexei Tolstoi si numeroase ecranizari, mai ales de desene animate.

Lucy Corvino este o ilustratoare de carti pentru copii. A urmat Scoala de Design din Rhode Island si detine diplome de la Universitatea din Toronto si Columbia College Teacher’s College. Aceasta locuieste in New Jersey.