Poezie simbolista

In descendenta literatilor pasoptisti bivalenti, dupa toate indiciile textuale, Alexandru Macedonski devine poetul trivalent prin excelenta, intrucat vocatia romantica, nazuinta clasicista si expresia parnasiano-simbolista coabiteaza fertil in lirica sa. Proteismul macedonskian, manifestat prin valorizarea tuturor disponibilitatilor estetice, in relatie cu stilurile epocii, contribuie decisiv la transformarea tiparelor si reconsiderarea statutului poeziei romane. Cand pare sa imite, Macedonski inoveaza in realitate. Proiectul sau artistic se realizeaza prin asimilarea contrapunctica a celor trei orientari coagulante ale momentului literar: "Obligatoriul romantism", "depasitul clasicism" - cum bine le denumeste Edgar Papu - si necesarul simbolism care asimileaza parnasianismul. Valoarea postumelor indica inclinatia catre formula din urma, denumita ezitant de poetul-teoretician neo-romantica sau neoclasica, intr-un gen de inadecvare terminologica sugerand imperativul simbiozei moderniste.

Nicolae Oprea