Povestea neamului romanesc. Volumul 1

Impletind datele istorice cu fictiunea, Mihail Drumes reconstituie evenimentele din timpul dacilor si romanilor, imaginand totodata stilul de viata al oamenilor in acele vremuri.

”Traian purcese catre miazanoapte in primele zile ale primaverii anului 101 e.n. Trecu in Banatul de azi fara multa greutate si cuceri pe rand cetatile de margine ale Daciei, si anume: Arcidava, Centum, Berzobis si Aixis. Oastea lui Decebal adasta, bine randuita, la Tapae, unde, cu cincisprezece ani mai inainte, Tettius Iulianus cunoscuse taria dusmanilor sai."

Scrisa intr‑un limbaj universal, Povestea neamului romanesc se afla la granita dintre beletristica si literatura de popularizare – informatia istorica este impletita cu fictiunea, facand‑o atragatoare si usor de accesat.

Cateva citate interesante:

• „Daca Decebal s‑a inteles cu semintiile din sesurile Niprului si codrii Volgai, razboiul nu se va incheia niciodata... Sau va trebui sa cucerim tot pamantul“, scrise Traian in tabletele cartii sale De bello dacico, precum si Senatului, care se pregatise a serba caderea cetatii Sarmizegetusa.“
• „Traian, in cortul maret, stand pe jiltul de aur, inconjurat de generalii comandanti de legiuni, fiecare cu steagul si cu pajura lui, primi pe Decebal, dimpreuna cu toti insotitorii, cu capetele plecate. Un gest ar fi fost de ajuns ca acele capete plecate sa fie pe loc retezate, dar imparatul roman nu‑si manji sabia dand mortii pe acei robi – caci robi erau. El cata lung la capul cu plete lungi al lui Decebal, care‑si pusese caciula alba de oaie alaturi, pe pamant – si gandul ca dusmanul care infruntase trei generali romani si doi Cezari se afla acum la picioarele sale il umplu de o fierbinte mandrie.“
• „Regele dac intelese ca lupta ajunsese hotaratoare. Dar, inainte de a cadea, Decebal mai incerca o impacare: trimise o solie de boieri daci, toti cu caciulile peste plete. Ei cazura in genunchi in fata «divinului Traian», cerand pacea. Imparatul insa jurase sa dobandeasca o victorie deplina.“

MIHAIL DRUMES (1901-1982) este unul dintre cei mai iubiti si cei mai bine vanduti autori romani. A absolvit Facultatea de Litere si Filosofie a Universitatii Bucuresti si a lucrat ca profesor de liceu si cronicar dramatic la ziarul Rampa, in 1939 devenind proprietarul Editurii Bucur Ciobanul. In 1927 a debutat editorial cu volumul de nuvele si schite Capcana, caruia i‑au urmat, in 1930, romanul Sfantul Parere si, in 1932, prima piesa, Ioana d’Arc, publicata la invitatia lui Nicolae Iorga.

Cele mai indragite volume ale autorului sunt: Invitatia la vals (1937), Elevul Dima dintr‑a saptea (1946), Cazul Magheru (1971).