PSB 10. Epistole. Volumul 2

Epistolele cuprinse in cel de-al doilea volum dedicat corespondentei Fericitului Ieronim se intind pe o perioada de un deceniu (394-404 d. Hr.), interval istoric de intensa activitate pastorala, exegetica si polemica si poate cel mai interesant din biografia parintelui latin, cu implicatii vaste, pana in contemporaneitate. Stabilit in 386 la Betleem, unde intemeiase propria sa comunitate monastica, Ieronim munceste asiduu vreme de cincisprezece ani (390-405) la traducerea integrala in latina a cartilor Vechiului Testament, desavarsind ceea ce se va numi Vulgata, cea mai de pret mostenire teologica si lingvistica lasata de el culturii europene. In paralel alcatuieste mari comentarii biblice pentru educarea teologica a crestinatatii apusene, distribuite prin prieteni in intreaga Europa, din Pannonia pana in Spania. Preocuparea Fericitului Ieronim pentru exegeza se prelungeste si in multe dintre scrisorile acestor ani: unele ofera raspunsuri scurte la probleme de intelegere a textului biblic, dezlegari ale sensului literal sau spiritual ale unor pasaje dificile sau obscure, altele dezvolta interpretari extinse sub forma de tratat.