Realism capitalist. Nu exista nicio alternativa?

„Ceea ce face Mark Fisher in studiile lui este pe cat de bine in­format, pe atat de indepartat de orice forma de „teorie inalta”. Fisher nu vine neaparat din French Theory, adica din rezultatul mutarii teoriei franceze „serioase” in lumea spectacolului, ci mai ales din aparitia unei culturi digitale de comentariu si analiza teoretica de blog post 1990-2000. Fisher nu este neaparat un teoretician care aplica „teorie inalta” unor subiecte pop, fie ele de nisa sau de masa, ci un scriitor care imbina aproape organic teoria anticapitalista (de la Antonio Gramsci la Fredric Jameson) cu universul de reprezentari artistice contemporane si forumurile online….

Ce este asadar realismul capitalist? In principiu, realismul capitalist este o perspectiva asupra neoliberalismului contemporan ca „ideologie hegemonica”, adica ceea ce Antonio Gramsci definea drept ideologie care isi inlatura sau chiar coopteaza competitia. Contemporaneitatea noastra este construita de-a gata neoliberal, spune mereu Fisher, iar atunci cand incercam sa ne luptam cu acest fapt nu facem decat sa atacam structuri pe care deja le-am internalizat. Aceasta idee a „bantuit” scrierile lui Fisher pana la ultimele postari, ajungand din conditie de analiza pop la un soi de exasperare ideologica in fata imposibilitatii de a imagina scenarii alternative la capitalism.

Toata munca intelectuala a lui Mark Fisher, astfel, se poate sintetiza urmarind doua idei obsedante. Prima, aceea ca naturalizarea neoliberalismului in lumea de astazi trebuie sa fie premisa de baza atunci cand analizam fenomene sociale si medii artistice. A doua, aceea ca viitorul nu mai poate fi produs (sau, oricum, ca societatile in care traim nu mai pot nici macar „articula prezentul”), ceva ce el numeste intr-o alta carte, din 2014, Ghosts of My Life, „anularea lenta a viitorului”.” (Stefan Baghiu)