Reflectii in sepia. Arta imaginii la Anton Holban si M. Blecher

"Fiecare singur si despartiti de toata lumea, aceasta este conditia asumata de personajele lui Holban. Daca asteptarea isi dezactiveaza intentionalitatea din lipsa de obiect, daca ascunderea pune in scena natura frustrata a strainului, singuratatea este forma non-intentionala a ascunderii. Ea circumscrie aparitia de sine in cadrul unei manifestari reduse, izoleaza prin despartire, creeaza o lume in lume. Lumea fiintei nu isi gaseste locul in fiinta lumii, deseneaza pe harta acesteia enclave uitate, insule de intuneric.

In lumea lui Blecher, golul si plinul sunt variabile metafizice invers proportionale; bine asezate, racordate la dinamica interna a creatiei, ating niveluri de iradiere diferite, dar corespondente, permitand imaginii sa se scurga dintr-unul intr-altul. in aparenta, realitatea se intampla in gol, implinindu-se abia in felul in care transpare - ca imagine pozitiva - in irealitatea imediata a lumii. in procesul acestei adevarate concordia discors, geometria nuantelor creste din radacina vietii, acolo unde golul se vede din plin." (Fragment din carte)