S-au deschis cerurile

„M-am straduit sa ilustrez sagalnicia si inconsecventa gandului, zbaterea si degringolada lui, gandul ca o apa de munte ce poate rupe uneori totul in cale, deopotriva cu gandul ca nimic, nimeni si niciunde, ca negare absoluta. Am alaturat toate aceste cuvinte care in final au construit o carte in incercarea de a reda efortul dubitativ al unui individ pus in situatia de a alege, care desi este strafulgerat de miracolul re-indragostirii stie ca orice alegere ar face, va avea regrete iar pe de alta parte ca intarzierea luarii unei decizii ii va periclita toata aceasta fericire neasteptata. Ceea ce l-a inaltat il va si distruge si intuind pericolul traieste infrant si paradoxal cu speranta, un observator mut incapabil de gest, Ochiul care doar le vede pe toate, urmarind neputincios dezastrul diluarii sentimentelor sale.
Ramane amintirea efortului parcurs inspre luminare, sper. Intr-un anume fel, cerurile se deschid mereu...”