Scrisoare pentru Ping Su

Ca un metronom, poezia lui Ionut Manea masoara timpul dintre a fost si nu va mai fi. Sau sa fie acel timp dintre parea ca a fost si acum nu mai pare? Iluziile si amintirile se dizolva, in poemele din Scrisoare pentru Ping Su, in felurite imagini si stari cu iz suprarealist, cu margini difuze, vagi. Recunosc in acest volum revolta unui Maiakovski, temperata de spiritul pedant, aproape matematic, al lui Pound, caruia i se alatura - in mod contrastant - dicteul automat al suprarealistilor. In joaca de-a mastile, in metamorfozele sale, eul liric isi apropriaza pana si numele carora le sunt dedicate poemele.

S-ar putea spune ca toate acele nume din dedicatii sunt, la urma urmelor, doar niste masti, heteronimi asumati fara restrictie de eul liric. Ionut Manea, ca si in proza, se dovedeste a fi, iata, si in poezia sa, o voce originala, care promite foarte mult si la care merita, o spun cu toata increderea, sa fim atenti.-Raul Popescu