Scurta domnie a lui Pepin al IV-lea

Premiul Nobel pentru Literatura 1962.

Scurta domnie a lui Pépin al IV‑lea este o satira politica extrem de amuzanta si atipica in ansamblul operei lui Steinbeck. In Franta secolului XX, comunismul si‑a pierdut in intregime forta contestatara si spiritul de revolta. De aceea, toate partidele politice cad de acord ca singura miscare ce i‑ar putea reda gloria de altadata este restaurarea monarhiei.

Asa se face ca Pépin Héristal, astronom amator si jalnic urmas al lui Charlemagne, se trezeste – peste noapte si impotriva vointei sale – rege. Deranjat de absenta intimitatii, de disconfortul sederii la Versailles si de lipsa de putere a unui rege de paie, Pépin al IV‑lea isi petrece cea mai mare parte din timp facand escapade cu motoscuterul, deghizat in cetatean obisnuit, pentru a afla parerile poporului. Cand hotaraste insa sa‑si asume rolul de monarh si propune reforme incomode, lucrurile iau o intorsatura urata.

„Unul dintre gandurile sub care sta romanul lui Steinbeck este ca sotronul politic e unul dintre cele mai vii spectacole ale ridicolului. Asta mai cu seama cand spectacolul implica ungerea unui anume Pépin Arnulf Héristal (quel nom, mon Dieu!) ca rege al Frantei in plin proiect republican. Suirea lui pe tron e un gest revizionist in care se ghicesc samburii farsei. Cu atat mai mult cu cat printre actantii de pe scena politica a Frantei se numara radicalii conservatori si conservatorii radicali, centristii de dreapta si centristii de stanga, ateii crestini si crestinii atei. Si daca ar fi doar ei. Numai ca in acelasi peisaj mai apar stalinisti, trotkisti si hrusciovnici, spre a nu mai vorbi de cateva stafii ale desuetudinii istorice: vercingetorieni, merovingieni, carolingieni, capetini, burgunzi, orléanisti, bourboni si bonapartisti. Parodia istorica nu s-a ridicat foarte des la cotele atinse de Steinbeck in Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea.” (Radu Paraschivescu)

„O satira savuroasa… incitanta… extrem de amuzanta.” (Saturday Review)

John Ernst STEINBECK s‑a nascut la 27 februarie 1902 in Salinas, California. A urmat cursurile Universitatii Stanford si a debutat in 1929 cu romanul Cupa de aur, al carui protagonist este piratul Henry Morgan. In 1932 a publicat volumul de nuvele Pasunile Raiului, inspirat din viata fermierilor din Valea Salinas. Un an mai tarziu, i‑a aparut romanul Catre un zeu necunoscut, iar in 1935, Cartierul Tortilla, urmate de Nehotaratii sorti ai bataliei (1936) si clasicul Soareci si oameni (1937), ecranizat in repetate randuri. In 1938 a vazut lumina tiparului volumul de nuvele Valea lunga. Pentru Fructele maniei (1939) i s‑a decernat Premiul Pulitzer.

In urmatoarele doua decenii a publicat Luna a apus (1942), Strada Sardinelor (1945), Autobuzul ratacit (1947), Perla (1947), La rasarit de Eden (1952), cartea sa cea mai indragita, Joia dulce (1954), Scurta domnie a lui Pépin al IV‑lea (1957) si Iarna vrajbei noastre (1961). In 1962, in urma unui lung periplu prin 40 de state americane in compania catelului sau, Charley, a scris volumul Calatorii cu Charley. In acelasi an i s‑a decernat Premiul Nobel pentru Literatura. John Steinbeck a incetat din viata in 20 decembrie 1968.